Lord of the Rings e soft-gay

Zilele trecute, pe PROtv a rulat a nu ştiu câta oară, prima parte din Stăpânul Inelelor. Mai de mult citisem toate cinci cărţile: Silmarillion, Hobitul, Frăţia, Turnurile şi Regele. Mi se părea ok, chiar mult mai bună povestea decât risipa de hârtie făcută pe Twilight sau Harry Potter.
Ştiu că mulţi dintre voi mâncaţi mult câcat când e vorba de eterna dispută carte vs. film. E stupid. Filmul e mereu mai bun. De ce să pierd zile sub un pom, pe o pătură, citind ceva şi pierzâdu-mă uşor într-o lume fantastică şi închipuită, când pot să vad un film într-o oră jumate şi să îmi văd de restul treburilor după aia? Şi stiu, ştiu, filmele nu ating toate aspectele, când citeşti descrierile copacilor mistici în 22 de pagini şi în film ăia n-au imortalizat acest aspect esenţial care pe tine te-a marcat profund.
Repet. Până să revăd Frăţia, uşor beat, n-am realizat cât de prost e de fapt realizat filmul, per ansamblu. În primul rând, Frăţia e făcută numai din dârlăi. Nu e o pizdă cu ei. Nici una. Toţi jură credinţă unui pitic cu picioare păroase şi păr inelat; privirea lui galeşă le înmoaie sufletul şi se gândesc ei că oricum, la întuneric, se lipesc de un foot-fetish.

Aragorn e frustrat că nimeni nu-l recunoaşte ca rege. El ştie că asta se datorează faptului că are coae mici şi trebuie să demonstreze virilitatea.

Frodo e destul de mic ca să o poată suge din picioare, alături de prietenii săi cu nume de fată, Merry şi Pip.

Boromir pare veşnic beat, ar da şi el o bucă.

Gandalf are fixaţie orală, mereu cu pipa-n gură. De asemenea îi place să ţină toiagul.

Gimli e un homalău pasiv care compensează pula lui ca piuneza cu o bardă de două ori cât el.

Gollum e de-a dreptul pervers, cum umblă el cu pielea goală şi doar cârpa aia îi ascunde cuculeţu'.

Sauron e un pervers ordinar. Din el a mai rămas un ochi care vede tot. Vede unde şi cine cu cine şi cât de mult se fute în cur.

Si Legolas e tata lor. Îngrijit, cu părul întreptat cu placa, voce suavă, urechi date cu loţiune. Ce să mai... metrosexual de pădure.

Pe lângă asta, în film îs o grămadă de faze absurde, chiar si pentru o aventură. Adică era... elfa aia... Arwen sau cum i-o zice, de era borţoasă cu Aragorn. Şi vine nazglul ăla înfricoşător, călare pe dragon să-i rupă mufa, şi ea, în vitejia ei maternă infinită, ia paloşul şi-l croieşte de nu se vede. Păi mă gândesc că o femeie gravidă, la faza aia, făcea avort spontan.
Mai devreme, Gandalf cade în neant şi Frodo îl plânge. Oare ce funcţie ascunde toiagul vrăjitorului? Aplicaţie de FaceBook?
Şi-s oricii ăia puturoşi care se nasc din propiul căcat, toţi la grămadă, cu dosu' gol.

Mai trebuie argumente? Mai e ceva de spus? Nu mă credeţi, nu-i nimic. Îmbătaţi-vă şi uitaţi-vă la film. Dar singurei, nu cu un amic că s-ar putea să se lase cu curiozităţi, doseală gravă şi rozete sparte.