Îmi explică cineva? Că nu înțeleg. Nu mă refer aici la faptul că am metabolismul futut și mănânc ciorba, struguri, cereale, o cutie de pate și o franzelă dimineața la 3 in timp ce scriu asta. Nici la faptul că viața mea nu a fost niciodată guvernată de un orar fix al meselor, precum și al porțiilor. Pentru că eu am avut părinți care au avut grijă să mănânc, nu imbecili care să mă amenințe spunând: "uite porția ta, fiule, doar asta primești până diseară, așa că mănâncă tot!". Pula, nu.
La mine în casă s-a cumpărat mereu mâncare la refuz, și toată lumea a mâncat ce a vrut, când a vrut și cât a vrut. Nu cu futincurisme de astea pseudo-occidentale de cină în familie și pasează-mi ketchup-ul, că parcă nu alunecă bine creveții ăștia trași prin unt de pui de panda. Sanchi.
Coae, suntem români, ce să ne căcăm pe noi? Mâncăm ca zidarii, unde și ce apucăm, pe masă, pe ziar, pe jos, în picioare, pe jumate încălzit sau cum morții mă-sii o fi. Mâncăm de poftă, că de foame suntem rupți.
Și aici vroiam să ajung, că noi o ținem simplu când e vorba de mâncare. Nu ne-am rupt niciodată în figuri, am mâncat să nu murim și aia a fost. Dar de la o vreme am văzut și pe la noi o tendință de căcat luată de la alții. Anume aia cu orele de servire a mesei la restaurante a la carte. Pentru giboni, a la carte e atunci când te duci și comanzi ce vrei din meniu, nu mănânci fix ce ți se dă, ca toată lumea, meniul zilei sau pula mea.
Am văzut că e mișto acuma să nu îți mai dea nimic de mic dejun până pe la 11, 11 jumate. Că după aia e brunch și lunch.
Băi, deci eu n-am ințeles niciodată tâmpenia asta luată de la americani. Nu servim toast după 11. Nu servim ciorbă la oră de mic dejun. Păi du-te-n morții mă-tii, care e problema ta dacă eu vreau să mănânc ochiuri cu șuncă la 4 jumate? Le ai în meniu, fă-mi. Că nu-i mare schemă. Parcă restaurantul funcționa pe baza satisfacerii nevoilor clientului, care implicit plătește pentru ce comandă.
Și ce dacă-i 1 fără 20? Dă-mi o ceafă cu murături și-o bere brună. Lasă-mă cu prostiile astea! Îți plătesc în plus, adu-mi o ceafă! Cum adică nu poți? Poate aia la Mec să-mi facă 4 burgeri la 4 fără un sfert dimineața, copt de spart, beat și tras, la drive-in(în condițiile în care eu n-am permis, darmite mașină), și nu poți să speli tu o tigaie în care să-mi arzi o ceafă până n-o mai disting de restul tigăii? Bun, nu se poate? Ok. Fă-mi două ochiuri cu șuncă. Care pula mea e problema ta?
Dar nu. Încet-încet, curentul ăsta prinde și la noi. Iar asta cred că se întâmplă de când bucătăria nu mai e satisfacerea unei nevoi fizice, simple și de bază. Mâncatul. Ci de când bucătăria la noi e deranjată de faptul că cineva a făcut risipă de șofran sau de praf de aur pe o nugatină.
M-a scandalizat video-ul ăsta, și faptul că ăștia pe la noi încep să facă la fel. Cum pula mea să nu le spargi geamul cu un levier?
Am mâncat bine. Mai fumez o țigară și mă culc.
Două-trei vorbe despre 50 Shades of Grey
Nu-mi vine să cred că scriu despre asta. E sub mine cu mult să aduc măcar în discuţie aşa ceva, dar nu mai pot. E ca o răbufnire pe care feed-ul meu de facebook nu o poate exprima. Noroc că am degete şi creier, iar asta îmi permite să fiu un ticălos în ochii multora.
Nu, nu s-a schimbat nimic. Nu citesc literatură. Mi se pare aberant şi inutil să citeşti o poveste foarte foarte foarte lungă. Dacă vrei să citeşti, fă-o. E benefic pentru creier, se încreţeşte şi îţi dezvolta imaginaţia. Dar citeşte chestii care să te ajute practic, la ceva. Învaţă să dai singur un var pe un perete nenorocit, în loc să plăteşti o avere unui beţiv de zugrav care oricum o să îşi bată joc de materiale. Învaţă să îţi aranjezi zambilele frumos în cameră, dacă crezi în feng shui, horoscop, Dumnezeu şi alte veselii.
În esenţă, citeşte orice te învaţă ceva folositor. Nu ştiu, orice îţi care în mână. "Cum să faci biceps şi antebraţ când mulgi capre", "Ghid de masturbare cronică", "Enciclopedia completă a înjurăturilor româneşti". Citeşte-mă pe mine. Orice. Citeşte orice, dar NU CITI 50 de umbre de Gri.
Nici eu n-am citit asemenea tâmpenie. Şi de ce aş face-o, când ştiu deja tot ce am nevoie din sutele de re-re-re-re-postări ale câtorva trailere ce mă poluează vizual, zilnic, peste tot pe net? Tocmai de aia ştiu şi pot să spun cu mâna pe inimă că e un căcat cu moţ, ambalat frumos.
Nu e literatură, decât de mâna a doua, scrisă de o grasă complexată. Ăia care fac benzi desenate râd de ea, de le sar toate balamalele. Pentru că asta merită o grasă care scrie poveşti de dragoste cu subînţeles.
Pe scurt, 50 Shades of Grey e o poveste obscur de simplă. Domnul Christian Grey e un Făt-Frumos modern, multi-triliardar, şef de mare corporaţie unde nimeni nu ştie ce se întamplă de fapt, dar merge şi e foarte mişto. Asta îl face pe domnul Gri foarte misterios. Bine... poate pentru puţici de liceu care se umectează când văd un tip cu maşină străină. Şi grase. Ca şi grasa care a scris porcăria asta. Bun. Să nu deviem.
La domnul Gri, merge o duduie oarecare, o ziaristă nasoală şi nefutută, care nu are habar de nimic cu privire la muncă, succes şi viaţă în general. Un fel de ţărancă de pe la noi. Şi cum se duce ea acolo, se întâlneşte cu Gri, Gri care, fiind multi-triliardar, are o aroganţă tipică omului cu bani. Asta, foarte fascinată de el, îl aseamănă cu o ceapă. Ceapa are straturi, iar Gri ar fi undeva la mijlocul cepei, de unde şi titlul cu umbre. Pe parcurs, metaforic, Gri devine tot mai întunecat. Iar asta se întâmplă, evident, din cauza unei femei proaste.
De aia n-au bărbaţii lucruri frumoase în viaţă. Că există proaste ca tipa aia. Proaste care nu văd potenţialul unui bărbat şi ce poate acesta deveni, ci vor să îl schimbe. Paradoxal, Gri are orice îşi poate dori aia, până şi aliura misterioasă, şi ea tot vrea să ştie ce mai e de capul lui. În esenţă, tipul e un futălău de zile mari. De ce n-ar fi? Dan Bilzerian e exemplul perfect care arată cum banii te pot face un extraordinar, dintr-un oarecare. Pe lângă faptul că fute de dărâmă, e şi un pic sado-maso. Mare schemă. Peste 60% din femei au fantezii cu dominare şi bondage înainte de futut. Iar aia, o neşcolită, neieşită în lume, când aude ce face ăsta, îi care în braţe cum cad babele iarna pe gheaţă.
Aia e tot. Asta e povestea din marele roman şi viitor film. O beşină cu nişte actori rigizi care au mai multe grimase constipaţi, decât în scenele BDSM în film. E semi-porno. Adică scuza perfectă pentru puştoaicele visătoare să îşi facă în cap un standard nefiresc şi ireal cu privire la futut.
Pentru că Georgel din capătu' străzii nu dă limbi, şi uneori îi pute gura. Aşa ajung puţicile astea mici, scorpii corporatiste, sugătoare de bani. Ştiu, credeţi-mă când spun că ştiu sigur că orgasmul ei e direct proporţional cu grosimea portofelului tău.
Filmul, precum şi cărţile, nu prezintă o intrigă, un eveniment, o întâmplare cu încercări care trebuiesc depăşite, ieşirea dintr-o stare de criză sau depăşirea condiţiei iniţiale a unui personal, prin imbunătăţirea sinelui. Nu. Prezintă o proastă care se îndrăgosteşte de un arogant obsedat de control care fute peste mediocru. Atât. Nu-ţi trebuie o săptămână liberă ca să citeşti toată cartea şi să înţelegi toate astea. E destul să foloseşti un pic creierul, şi realizezi că asta reiese. Am văzut două trailere şi e mai mult decât un spoiler. Filmul e aşa de plicticos, încât afli tot din trailer. N-are rost să mai dai 21 de lei la cinema în primăvara lui 2015.
Şi de ce nu s-ar îndrăgosti? Domnul Gri e tânăr, bogat, se spală foarte mult, miroase frumos, are maşini tari şi îl prinde foarte bine culoarea gri, pe care o îmbracă excesiv. Ce te aşteptai? Să se îndrăgosteasca aia la un interviu cu un gras pitic bătrân care nu vorbeşte foarte clar şi are ceva dosare pe la poliţie? Serios? Asta credeai? Că Domnul Gri e Irinel Columbeanu? Nu drăguţă...
Proastele sunt uimite de masculi alpha. Asta e lege. Trag la ei ca muştele la miere. O şi bate? Mai bun. Nu-i schimbă mediul de acasă, unde tac-su o altoia frecvent, rupt de beat.
Pentru că asta vor femeile. Rectific. Pentru că asta cred femeile că vor. Un bad-ass misterios, pe care să-l glorifice ca pe un trofeu. "Încă un tip pe care l-am descusut, şi-l manevrez cum vreau eu. Cine pula mea mai e şi Christian Grey? Cu pizda asta l-am făcut pe fraier! Acum îl pot eticheta şi trec la următorul."
Asta faceţi, dragele mele purtătoare de vagin. Etichetaţi bărbaţii după standarde ireale şi aveţi aşteptări absurde de la nişte oameni care vor, în esenţă, un singur lucru. Să aibă cu cine se înţelege.
Regret amarnic că o să-mi pun prostimea în cap, şi n-o să mai am acces la pizduţe de liceu, dar asta e.
Nu citi 50 Shades of Grey. E un căcat.
Nu, nu s-a schimbat nimic. Nu citesc literatură. Mi se pare aberant şi inutil să citeşti o poveste foarte foarte foarte lungă. Dacă vrei să citeşti, fă-o. E benefic pentru creier, se încreţeşte şi îţi dezvolta imaginaţia. Dar citeşte chestii care să te ajute practic, la ceva. Învaţă să dai singur un var pe un perete nenorocit, în loc să plăteşti o avere unui beţiv de zugrav care oricum o să îşi bată joc de materiale. Învaţă să îţi aranjezi zambilele frumos în cameră, dacă crezi în feng shui, horoscop, Dumnezeu şi alte veselii.
În esenţă, citeşte orice te învaţă ceva folositor. Nu ştiu, orice îţi care în mână. "Cum să faci biceps şi antebraţ când mulgi capre", "Ghid de masturbare cronică", "Enciclopedia completă a înjurăturilor româneşti". Citeşte-mă pe mine. Orice. Citeşte orice, dar NU CITI 50 de umbre de Gri.
Nici eu n-am citit asemenea tâmpenie. Şi de ce aş face-o, când ştiu deja tot ce am nevoie din sutele de re-re-re-re-postări ale câtorva trailere ce mă poluează vizual, zilnic, peste tot pe net? Tocmai de aia ştiu şi pot să spun cu mâna pe inimă că e un căcat cu moţ, ambalat frumos.
Nu e literatură, decât de mâna a doua, scrisă de o grasă complexată. Ăia care fac benzi desenate râd de ea, de le sar toate balamalele. Pentru că asta merită o grasă care scrie poveşti de dragoste cu subînţeles.
Pe scurt, 50 Shades of Grey e o poveste obscur de simplă. Domnul Christian Grey e un Făt-Frumos modern, multi-triliardar, şef de mare corporaţie unde nimeni nu ştie ce se întamplă de fapt, dar merge şi e foarte mişto. Asta îl face pe domnul Gri foarte misterios. Bine... poate pentru puţici de liceu care se umectează când văd un tip cu maşină străină. Şi grase. Ca şi grasa care a scris porcăria asta. Bun. Să nu deviem.
La domnul Gri, merge o duduie oarecare, o ziaristă nasoală şi nefutută, care nu are habar de nimic cu privire la muncă, succes şi viaţă în general. Un fel de ţărancă de pe la noi. Şi cum se duce ea acolo, se întâlneşte cu Gri, Gri care, fiind multi-triliardar, are o aroganţă tipică omului cu bani. Asta, foarte fascinată de el, îl aseamănă cu o ceapă. Ceapa are straturi, iar Gri ar fi undeva la mijlocul cepei, de unde şi titlul cu umbre. Pe parcurs, metaforic, Gri devine tot mai întunecat. Iar asta se întâmplă, evident, din cauza unei femei proaste.
De aia n-au bărbaţii lucruri frumoase în viaţă. Că există proaste ca tipa aia. Proaste care nu văd potenţialul unui bărbat şi ce poate acesta deveni, ci vor să îl schimbe. Paradoxal, Gri are orice îşi poate dori aia, până şi aliura misterioasă, şi ea tot vrea să ştie ce mai e de capul lui. În esenţă, tipul e un futălău de zile mari. De ce n-ar fi? Dan Bilzerian e exemplul perfect care arată cum banii te pot face un extraordinar, dintr-un oarecare. Pe lângă faptul că fute de dărâmă, e şi un pic sado-maso. Mare schemă. Peste 60% din femei au fantezii cu dominare şi bondage înainte de futut. Iar aia, o neşcolită, neieşită în lume, când aude ce face ăsta, îi care în braţe cum cad babele iarna pe gheaţă.
Aia e tot. Asta e povestea din marele roman şi viitor film. O beşină cu nişte actori rigizi care au mai multe grimase constipaţi, decât în scenele BDSM în film. E semi-porno. Adică scuza perfectă pentru puştoaicele visătoare să îşi facă în cap un standard nefiresc şi ireal cu privire la futut.
Pentru că Georgel din capătu' străzii nu dă limbi, şi uneori îi pute gura. Aşa ajung puţicile astea mici, scorpii corporatiste, sugătoare de bani. Ştiu, credeţi-mă când spun că ştiu sigur că orgasmul ei e direct proporţional cu grosimea portofelului tău.
Filmul, precum şi cărţile, nu prezintă o intrigă, un eveniment, o întâmplare cu încercări care trebuiesc depăşite, ieşirea dintr-o stare de criză sau depăşirea condiţiei iniţiale a unui personal, prin imbunătăţirea sinelui. Nu. Prezintă o proastă care se îndrăgosteşte de un arogant obsedat de control care fute peste mediocru. Atât. Nu-ţi trebuie o săptămână liberă ca să citeşti toată cartea şi să înţelegi toate astea. E destul să foloseşti un pic creierul, şi realizezi că asta reiese. Am văzut două trailere şi e mai mult decât un spoiler. Filmul e aşa de plicticos, încât afli tot din trailer. N-are rost să mai dai 21 de lei la cinema în primăvara lui 2015.
Şi de ce nu s-ar îndrăgosti? Domnul Gri e tânăr, bogat, se spală foarte mult, miroase frumos, are maşini tari şi îl prinde foarte bine culoarea gri, pe care o îmbracă excesiv. Ce te aşteptai? Să se îndrăgosteasca aia la un interviu cu un gras pitic bătrân care nu vorbeşte foarte clar şi are ceva dosare pe la poliţie? Serios? Asta credeai? Că Domnul Gri e Irinel Columbeanu? Nu drăguţă...
Proastele sunt uimite de masculi alpha. Asta e lege. Trag la ei ca muştele la miere. O şi bate? Mai bun. Nu-i schimbă mediul de acasă, unde tac-su o altoia frecvent, rupt de beat.
Pentru că asta vor femeile. Rectific. Pentru că asta cred femeile că vor. Un bad-ass misterios, pe care să-l glorifice ca pe un trofeu. "Încă un tip pe care l-am descusut, şi-l manevrez cum vreau eu. Cine pula mea mai e şi Christian Grey? Cu pizda asta l-am făcut pe fraier! Acum îl pot eticheta şi trec la următorul."
Asta faceţi, dragele mele purtătoare de vagin. Etichetaţi bărbaţii după standarde ireale şi aveţi aşteptări absurde de la nişte oameni care vor, în esenţă, un singur lucru. Să aibă cu cine se înţelege.
Regret amarnic că o să-mi pun prostimea în cap, şi n-o să mai am acces la pizduţe de liceu, dar asta e.
Nu citi 50 Shades of Grey. E un căcat.
Câteva realități despre Halloween la români
De-a lungul timpului, am ajuns la o concluzie la care speram să nu ajung. Aceea că țara mea este populată, în mare parte, de handicapați cu găuri în creier. Serios. Uneori mă uit în jur și mă mir că marea voastră majoritate nu uită să respire. Sunteți deosebit de proști. Iar ca orice grămadă de proști, proștii români se împart, când vine vorba de Halloween, în două categorii mari. După cum urmează:
Proștii pentru.
În general, niște filistini care au impresii de culturalizați, emancipați și occidentali. Pula. Niște scremuți care beau Grolsch și se îmbracă de la second-hand. Hipsteri. Genul de oameni care au fost primii din cartier care au avut adidași roșii; care au un venit ușor peste medie și își permit să se considere peste medie, doar pentru că au dat de Otravă sau Răducu Constantinescu și au impresia că, și ei, la rândul lor, gândesc radical.
Am o denumire pentru genul ăsta de cururi: pârțari.
Ăștia sunt oamenii care se excită la orice chestie de genul Halloween, dar se lăbează la pornache cu shemale. Se adună, în haitele lor hipstero-pârțărești, și se duc la mall și la make-up artist să-i transforme în Dracula-suge-pula sau în Vrăjitoare cu mătura în cur. N-am o problemă cu asta. Fiecare e liber să fie cât de penibil vrea.
Dar când e vorba de explicația în sine, ei bine, e cam ca pescuitul pentru indivizii de vârsta a doua subjugați de neveste. Să îngheți de frig doua zile pe malul apei doar ca să bei o bere în tihnă. Abia asta e o tâmpenie. Cum să n-ai tu atâta sânge-n căcat încât să poți să te zdrobești liniștit in fața calculatorului și să adormi în pula goală în propriul pat? Asta nu înțeleg eu.
Proștii contra.
Ei bine, cu ei e ceva mai simplu. Cine e contra Halloween, e contra dintr-o serie de motive: ori e sătul de căcaturi luate de la alții, ori ar vrea să petreacă și el, dar e un cârnat ascuns sub o piatră, fără viață socială, si implicit, nu e invitat nicăieri, ori are feed-ul burdușit de pozele celor din prima categorie.
Ultimele două le-am lămurit prin simpla enumerare.
Dar ce te faci cu ăia care au ceva cu sărbătorile împrumutate? Cum? N-au dreptate? Prea luăm tot ce e americănește deja!
Mă-ta. Mă-ta goală. Românii n-au nimic al lor. Ba chiar lansez o provocare. Vreau să văd zece oameni care îmi aduc câte o sărbătoare tradițională românească. Evident că nu mă refer la Sfânta Parascheva, ci la ceva laic, în afara religiei. Apropo de asta. Bine că aveți bă, români proști, sărbători originale. Crăciunul nici nu e luat de la gnosticii evrei. Care de fapt nici nu e Crăciun, că nu e vorba despre cadouri și un pedofil gras, e o chestie cu nașterea imaculată acolo. Iar în primăvară, O, CONSERVATORII CURULUI, nu sărbătorim Paștele. Acolo e ceva cu o Înviere. Paștele e o sărbătoare laică, ce are direct legătură cu renașterea naturii, ciocni-mi-ați ouăle!
Sau aveați împresia că astea s-au inventat pe la Vaslui?
N-avem nimic tradițional. Mămăligă nu mâncau dacii, că n-au adus ei porumbul din Americi înainte de Columb. Nici sarmale, că alea le-au adus invadatorii asiatici. Noi doar am adăugat, se spune, carne. Futere, nici limba nu e a noastră. Iar asta ne face cei mai puțin latinizați din popoarele de sub romani.
Nu vă mai căcați asupra domniilor voastre. Dacă vreți ceva tradițional, hai să sărbătorim ziua recoltei, sau ca pe vremea credinței în Zamolxe, când nu plouă două săptămâni, să aruncăm în sulițe primii născuți. De fapt, mai mult ca sigur avem și noi ceva veselii de genul, ascunse bine de manualele de istorie a românilor.
Iar dacă vă place, de ce pula mea nu faceți o petiție? Și așa Preafericitul s-a super-agitat că e sărbătoare satanistă. Vezi dom'le, nu mai dă lumea bani la biserică, îi dă pe bostani. Din ce-și mai cumpără el lanțuri ca 50Cent?
Ideea e simplă. Asta e o chestie mișto pentru copii, pentru puștime, pentru amuzament și pentru afacerile care organizează un show cu ocazia asta, ca să facă un ban în plus. Nu e a noastră, dar hei, nici Black Friday nu e, iar acolo n-am auzit pe nimeni să se plângă că am copiat de la americani prețuri la iPhoane cu 60% mai mici.
Vrei să îl sărbătorești? Fă-o. Nu vrei? N-o fă. În ambele cazuri, orice ai alege, nu te căca asupra ta. Asta e tot. Nu ești mai bun decât ailaltă tabără. Sunteți egal de proști. Și în esență, degeaba faceți caz, pe majoritatea îi doarempulă de părerea voastră.
În drum spre casă, m-au speriat niște drăcari ascunși după un gard, cu măști și desene pe meclă. N-aveam bomboane și nici bani, să le dau măcar un leu simbolic. Le-am dat două țigări. Mi-au zis săru'mâna și le-au poștit în drum spre casă. Aia a fost tot.
Happy Halloween!
Proștii pentru.
În general, niște filistini care au impresii de culturalizați, emancipați și occidentali. Pula. Niște scremuți care beau Grolsch și se îmbracă de la second-hand. Hipsteri. Genul de oameni care au fost primii din cartier care au avut adidași roșii; care au un venit ușor peste medie și își permit să se considere peste medie, doar pentru că au dat de Otravă sau Răducu Constantinescu și au impresia că, și ei, la rândul lor, gândesc radical.
Am o denumire pentru genul ăsta de cururi: pârțari.
Ăștia sunt oamenii care se excită la orice chestie de genul Halloween, dar se lăbează la pornache cu shemale. Se adună, în haitele lor hipstero-pârțărești, și se duc la mall și la make-up artist să-i transforme în Dracula-suge-pula sau în Vrăjitoare cu mătura în cur. N-am o problemă cu asta. Fiecare e liber să fie cât de penibil vrea.
Dar când e vorba de explicația în sine, ei bine, e cam ca pescuitul pentru indivizii de vârsta a doua subjugați de neveste. Să îngheți de frig doua zile pe malul apei doar ca să bei o bere în tihnă. Abia asta e o tâmpenie. Cum să n-ai tu atâta sânge-n căcat încât să poți să te zdrobești liniștit in fața calculatorului și să adormi în pula goală în propriul pat? Asta nu înțeleg eu.
Proștii contra.
Ei bine, cu ei e ceva mai simplu. Cine e contra Halloween, e contra dintr-o serie de motive: ori e sătul de căcaturi luate de la alții, ori ar vrea să petreacă și el, dar e un cârnat ascuns sub o piatră, fără viață socială, si implicit, nu e invitat nicăieri, ori are feed-ul burdușit de pozele celor din prima categorie.
Ultimele două le-am lămurit prin simpla enumerare.
Dar ce te faci cu ăia care au ceva cu sărbătorile împrumutate? Cum? N-au dreptate? Prea luăm tot ce e americănește deja!
Mă-ta. Mă-ta goală. Românii n-au nimic al lor. Ba chiar lansez o provocare. Vreau să văd zece oameni care îmi aduc câte o sărbătoare tradițională românească. Evident că nu mă refer la Sfânta Parascheva, ci la ceva laic, în afara religiei. Apropo de asta. Bine că aveți bă, români proști, sărbători originale. Crăciunul nici nu e luat de la gnosticii evrei. Care de fapt nici nu e Crăciun, că nu e vorba despre cadouri și un pedofil gras, e o chestie cu nașterea imaculată acolo. Iar în primăvară, O, CONSERVATORII CURULUI, nu sărbătorim Paștele. Acolo e ceva cu o Înviere. Paștele e o sărbătoare laică, ce are direct legătură cu renașterea naturii, ciocni-mi-ați ouăle!
Sau aveați împresia că astea s-au inventat pe la Vaslui?
N-avem nimic tradițional. Mămăligă nu mâncau dacii, că n-au adus ei porumbul din Americi înainte de Columb. Nici sarmale, că alea le-au adus invadatorii asiatici. Noi doar am adăugat, se spune, carne. Futere, nici limba nu e a noastră. Iar asta ne face cei mai puțin latinizați din popoarele de sub romani.
Nu vă mai căcați asupra domniilor voastre. Dacă vreți ceva tradițional, hai să sărbătorim ziua recoltei, sau ca pe vremea credinței în Zamolxe, când nu plouă două săptămâni, să aruncăm în sulițe primii născuți. De fapt, mai mult ca sigur avem și noi ceva veselii de genul, ascunse bine de manualele de istorie a românilor.
Iar dacă vă place, de ce pula mea nu faceți o petiție? Și așa Preafericitul s-a super-agitat că e sărbătoare satanistă. Vezi dom'le, nu mai dă lumea bani la biserică, îi dă pe bostani. Din ce-și mai cumpără el lanțuri ca 50Cent?
Ideea e simplă. Asta e o chestie mișto pentru copii, pentru puștime, pentru amuzament și pentru afacerile care organizează un show cu ocazia asta, ca să facă un ban în plus. Nu e a noastră, dar hei, nici Black Friday nu e, iar acolo n-am auzit pe nimeni să se plângă că am copiat de la americani prețuri la iPhoane cu 60% mai mici.
Vrei să îl sărbătorești? Fă-o. Nu vrei? N-o fă. În ambele cazuri, orice ai alege, nu te căca asupra ta. Asta e tot. Nu ești mai bun decât ailaltă tabără. Sunteți egal de proști. Și în esență, degeaba faceți caz, pe majoritatea îi doarempulă de părerea voastră.
În drum spre casă, m-au speriat niște drăcari ascunși după un gard, cu măști și desene pe meclă. N-aveam bomboane și nici bani, să le dau măcar un leu simbolic. Le-am dat două țigări. Mi-au zis săru'mâna și le-au poștit în drum spre casă. Aia a fost tot.
Happy Halloween!
Subscribe to:
Posts (Atom)
Online NOW!
