Bilanţ 2010

Ştiu că 2011 n-o să fie mai bun ca 2010, că n-o să am mai mulţi bani, că n-o să îmi iau nici anu' viitor maşină sau un job stabil, că n-o să mă las de fumat sau alte vicii, că n-o să trăiesc mai bine. Sper doar să nu mor.

Totuşi, anu' ăsta am aflat că orice semi-analfabet poate deveni vedetă. Chiar dacă zice că s-a julit sau că nu ştie. De asemenea, am aflat că cel mai mult contează apartenenţa. Nu mai e valabilă replica "dacă n-ai feisbuc sau tuităr nu exişti". Nu. Dacă nu aparţii nu exişti. Cu cine votezi, PDL? PSD? PNL? Nu ştiu coaie, io sunt dinamovist. Că să nu mai zic de restu' căcaturilor superficiale, care, anu' ăsta parcă s-au accentuat din ce în ce mai mult. Coşmaru' lu' Cartman. Hipsteri peste tot. Până şi ei aparţin. Sunt parte a alternativilor, deşi, odată ce mai ai o şleahtă de descentraţi care arată, se îmbracă, vorbesc, mănâncă, se pensează la pulă, se cacă şi se lăbează exact ca tine, nu sunteţi tocmai alternativi, ci mai degraba altă turmă de fandosiţi care se dau cu parfum de pizde. Clar?

Pe de altă parte n-am înţeles nici anul ăsta cum un om poate fi sofisticat. Adică... ăăăăă... stai! Un aparat sofisticat înţeleg, 1000 de circuite, dimensiuni neobisnuite, perfomanţe remarcabile. Da? Un om sofisticat ce are? 5 coaie? 3 ţâţe? Că în gândire, unii sunt sofisticaţi ca pâinea feliată. Să fie oare hipstării aceşti sofisticaţi? Această generatie X a anului 2010?

Şi totuşi nu asta e partea cea mai proastă. Aţi observat care e simbolul lunii ăsteia in afară? Moş Craciun. Poate unii îşi mai amintesc şi că ar fi si ziua lu' Iisus. Se face mult şoping, se cântă colinde si revin sucurile la 2 litri jumate. Ăstea sunt simbolurile lu' decembrie in România. Cola, bradul şi Hruşcă. Atât. Şi nu înţeleg bă. Nu înteleg cum nenea durduliu, cu tolbă mare, cu daruri pentru toţi si reni cu nas mişto şi roş' a fost devansat de un blond spân cu o chitară care trăieşte in Canada. Cântă despre ler. Poate că moşu' e un pervers ordinar care se furişează la tine în casă când dormi, iţi umbla in frigider, se cacă şi nu trage apa, te dezveleşte si te priveşte cum dormi dezbrăcat. Aşa ar putea câştiga Hruşcă teren.

Şi toate culminează de revelion. Toţi au vaga impresie ca a trecut un an. Nu. A trecut o zi. A trecut un an de când ai realizat că a trecut un an. Şi oricum nu contează pentru ca niciodata nu faci ce vrei tu de revelion. Unii muncesc, altii sunt plecaţi cine ştie unde, alţii sunt singuri în casă, suspinând lânga calorifer. Mie nu-mi trebuie şampanie. Nici masă specială. E o noapte ca oricare alta. Dau pompierii cu artificii. Şi? Când s-a deschis filiala unei bănci au fost artificii mai mişto. De fapt, ştiu un ţâgan care are mai multe acasă decât ar putea stinge pompierii într-un an.
Plus că mai nou e la modă să ai o "rezoluţie" de anul nou. E americăneşte. Tre să descoperi un căcat despre tine şi să-l remediezi. Unii jură că se lasă de baut, de droguri, alţii că o să doneze mai mult, că o să ajute un copil, că nu-şi mai inşeală nevasta, că nu-si mai abuzează sexual capra sau mai ştie pula mea ce. Desigur coae, desigur. Să-ti reamintesc că o să te îmbeţi ca zidu', o să tripezi pe spice-shop si la 12 noaptea o să te uiţi pe tavan în baie după artificii?

Şi coşmarul oricărui om care s-a facut zob de revelion sunt copchii ăia de maxim 13 ani care adorm la 23:45 si se trezesc la 8 că să meargă cu sorcova. Şi vin să-ti fută somnul, să spuna 33 de secunde de poezie, să se uite cu şmen după ceva de machit ce ţi-a rămas de aseară, şi să-ţi umple casa de orez. De parcă n-ai altceva mai bun de făcut pe întâi decât să aspiri. La anu' şi la mulţi ani.