De ce n-are ursu' coadă

Că eram cu pretinu' Tudor, şi ne uitam noi pe veveveu să vedem ce prostii scrie lumea să râd, să mă gâghile pe ochi şi-mi amintesc că este atâtea massuri de-am primit zilele astea cum toate coptilele care are 15 ani are blog şi cum ele filozofeşte de te caci pe tine grav cu stropi despre sensul vieţii, despre cum vor ele să explice la audienţa lor formată din alte 3 coptile de 15 ani, colege de clasă cu ele, care are şi ele blog şi o aprobă, că şi ea la rândul ei, îşi aprobă colegele şi le dă dreptate când scriu despre Edward Cullen şi freza lui impecabilă de hipster alb spălat pe zolitoare, şi că viaţa e grea, că necazurile pubertăţii te lovesc deodată şi te face să iei un creion de ăla verde, flexibil, cu radieră albă, numărul 5, să-l ascuţi bine si să ţi-l înfigi în ochi că nu mai poţi, şi ştii că faci leziuni cerebrale dacă mai citeşti asemenea non-scrieri şi risipă de pixeli ce-ţi bombardează mecleanu', când ai putea să le dai dracu cu tot cu aşa zisele lor idei de psiho-analiză, că femeile de vârsta lor, adică puţicile astea mediocre si trase la xerox te distrug mental dacă le bagi în seamă mai rău ca atunci când eram cu prietenul Saucă prin liceu şi mergeam către casa pretinului Ochios şi pretinul Ochios nu era acasă şi pe mine m-a năvălit subit diareea de m-am dus şi m-am căcat în buda lui din curte unde era un poster cu 50 Cent şi prietenul Saucă mi-a făcut poză că mă câcam, şi deşi aveam diaree, scremeam, şi el râdea, şi a deschis uşa la budă cu camera lui de 4.1 megapixeli şi mi-a făcut o poză pe care n-o mai găsesc, da' dacă o găseam o uploadam să vedeţi ce expresie aveam pe moacă, şi cât de bine seamănă cu expresia care o am când dau de bloguri pe care micile talente scriu poezii în vers alb şi se cred neînţelese la 16 ani cu ciclu întârziat şi coşuri sub fondul de ten al mă-sii, şi aşa am constatat că, ete dom'le, d'aia n-are ursu' coadă.

Să-mi bag pula ce frază lungă am scris.