De ce nu mă uit io la televizor. Doi

Prima parte aici.

Sătul coae... sătul... Au apărut posturi tv ca ciuperci după ploaie. Şi-s câteva faine, da' majoritatea naşpa. Foarte naşpa. Ca Naţional TV. Sau Kanal D. Sau B1. Dar ce se difuzează acolo e de mai mare interes. Adică filme indiene. De alea siropoase. De căcat. De căcat mare. De căcat mare şi labă tristă.
Îmi zicea un amic că vai coae, ce au pupat pe Satan în cur japonezii, că o să tot crape, că pula mea. Ce dacă? Mă interesează la fel de mult cum mă priveşte şi de tâganca aia borâtă de Oana şi homalăul ei prieten, Pepito. Lasă-i să crape, în pula mea de gălbejiţi, că şi aşa îs două miliarde.
Ca indienii. Care-s nişte ţâgani veritabili. Mă uit aşa, de schemă, să văd limita prostiei lor. Şi-s pizdele alea bune. Şi unele-s extrem de bune. Dar babele-s naşpete. Şi bunăciunile o să ajungă şi ele naşpete. Ca babele.

Şi-s multe chestii la ei care nu le înţeleg, dar care nici nu mă privesc în mod special. Decât să mă interesez de ele, mai bine fac mişto. Că la asta mă pricep. Cum ar fi bulinele alea muiste. Adică... coae... care e faza? Îs io un obtuz căpos. Da' de ce au fiecare, altă formă şi culoare de bubă de aia in mijlocu' muianului? Căcat.
Toţi îs de orientare sexuală îndoielnică. Pizdele poartă căcaturi de alea de cârpe pe ele, de culorile curcubeului, ca curu' de stridente, de te doare muianu' când te uiţi. Şi poponarii ăia plângăcioşi, rădăcina de bază a arborelui genealogic tigănesc, cu cămeşi de noapte purtate ziua, care sunt mereu sad-face, că pozează în virginei sau impotenţi mă duc la disperare.
Nu e ciudat cum in filme nu se pupă niciodată, dar în viaţa reala se fut ca iepurii? Cum altfel ar fi două miliarde?

Lăsând aspectul deoparte, io nu înţeleg o iotă din ce căcat mănâncă ei, in dialogurile lor ecleziastice. Adică bagă pe post o bulşiteză de mare incultură, engleză combinată cu indiano-ţâgănească borâtă:
- Keshne ublem igdem.
- Okele krishna. Thank you very much.
- Yes brother. Okelem kerehe.
- Die my mother if I lie you.

Ce măh?