Problema țigănească a rromilor

Azi ascultam radio în mașină. Nu ascult radio de obicei. Nici mașină nu am. Eram în taxi, ca un Alki Inimă-de-Leu ce sunt, că-mi permit să dau 6 lei ca să fumez coios și să arăt mișto. Dar veneam din oraș, și era aglomerație. Ceva cufureală de festival, nu știu. Știu că de vreo săptămână, de când a început, orașul miroase altfel.
Miroase a țigan. Sugeți pula. Cu tot cu Alianța Civică a Ro... țiganilor. Țiganii au venit, cum vin ei. Nomazi. Cum i-a adus Attila din India. Cum au fugit și din Turcia. Au venit cu corturi, cu șfărăraie, cu mizilicuri. Țiganii vând argint și aur, vând jucării și brichete cu luminiță. Unii țigani au cămașă și after-shave. Majoritatea nu.

Dar țiganii nu sunt țigani la piele. Am realizat că nu tre' să fii tuciuriu ca să fii țigan. E mai rău când ești tigan la suflet. De exemplu dacă ești metalar, cu piercing și tatuaj bengos, când te faci praf în 5 inși cu două peturi de bere, asculți lăutărească, ești țigan la suflet. Da, știu, e fumată asta cu muzica, rockalari ș.a.m.d.
Dar țiganul în sine, e ca o epidemie. Tot ce atinge, strică. Mereu au fost scăpați de sub control. Probabil de aia au atâția lideri. Au președinte, și rege și împărat și prinți și bulibașă, au și partid, și aliantă. Țiganii se fut și fac 12 copii. Țiganii au meșteșuguri și meserii, tradiție și muzică de veselie. Și țiganii nu cer autonomie. Cre'că ungurii îs țigani. Țigani la suflet.

De ce pula mea au impresia țiganii că lumea se învărte în juru' lor?