Comentatorii de pe blogul ăsta sunt cel puțin oligofreni

Nu toți. Unii au păreri de oameni cu ceva între urechi, unii au pus mâna pe o carte, unii știu să scrie și au o atitudine decentă față de sine, în general. Dar restul, masele de imbecili, nu fac decât să cânte în cor aceeași voce, aceeași propoziție. Mă uitam la cometariile de la articolul cu Skrillex. Vocea mulțimii spune același câcat: din moment ce eu mi-am pus curu' pe mecla de retardat și pe zgomotul pe care îl promovează ca muzică, sunt manelist.
Desigur, oricine nu e ca restul lumii, e un manelist care asculta Guță.
Dacă scuipi în gură roacherii pletoși pentru că AC/DC e o vrăjeală fumată, ești manelist.
Dacă te caci în tortu' lu' țiganu' de Eli de la Timisoara, sau în versurile lui de avorton neterminat, ești manelist.
Dacă te iei de Antonia, care e un sanctuar de prostie, incultă, și doar arată puțin mai bine decât media, ești manelist.

Am observat astfel o chestie tare. De fiecare dată când mă iau de cineva celebru sau cât de cât cunoscut, sar oligofrenii cu gura. Și cu cât mă iau mai tare, cu atât mai mulți ne-vaccinați sar în sus, ca după o streche nasoală, când mă iau de ceva ce le place, și din nou, cu cât mă iau mai tare, cu atât comentează și se atacă mai tare și se încrâncenează să-mi arate cât sunt de proști, în turma lor înterdependentă de autosuficienți.

De când mă știu, am simțit că oamenii sunt imbecili, mai ales că mereu am încercat să nu am prieteni care să nu fie mai jos de standardele pe care le impun eu. Cum mi-ar fi stat să fiu tovarăș cu ăia de beau și se pișă pe ei în gară? Însă, pe parcurs, am văzut că, încet-încet, pleacă toți, că-s prea cretini ca să-mi facă față. Nu toți. Mare parte. Am realizat că omul e un animal prost. Voi toți sunteți niște animale proaste. E ușor să jignești. Mereu a fost. Uite, un exemplu: acum am să scriu despre mame. Cum mamele sunt niște ființe sub-umane, care au păr la cur, că-s trecute de vârsta când erau bunăciuni, că put a naftalină toamna, și cine are mamă e un bou prost și fără valoare.
HAHAHAHA! ȘI TU AI MAMA! CE PROASTĂ-I MĂ-TA! AHAHAHAH! Ti-a pupat fruntea după ce îi făcea muie lu' bețivu' de tac-to! AHAHAHAHHA!

Eu aș face asta, dacă aș fi prost ca voi. Nu strică faptul că sunteți proști. Că deh, nu putem fi toți ingineri, arhitecți, doctori. Trebuie și vreo doi ca voi, care să spele closete, să sape șanțuri, să conducă căruțe. Și pentru asta, prostia dezvoltă un mecanism de apărare. Ca să nu vadă lumea că ești prost, arăți cu degetul pe altul, să nu te vadă pe tine, și să râdă de el. Prostia e ca Batman: un ciudat mascat în negru, care are aghiotant un băiețel cu colanți strâmți. Ciudată. Dar arată spre Joker, care e și el ciudat, toată lumea se uită la Joker, că, deh, așa funcționează prostia. Desigur, treaba cu Skrillex e doar cel mai bun exemplu care îmi vine acum în minte. Sunteți o ceată de cretini la mai toate articolele, așa că nu-mi fac griji.
Bineînțeles, așa apar comentatorii cu păreri aici: "ce? nu-ți place Skrillex? ești manelist! hai să râdem de tine ce manelist ești, ca să nu vadă lumea că am manele pe timeline la facebook". Așa urlă proștii și cred că sunt deștepți. Au proști mai proști decât ei. Asta e cea mai ușoară modalitate de a te simți bun, frumos, deștept. Că te uiți în jos, și ai doar oameni prosti, urați și cretini. Așadar te consolezi cu asta ca să uiți că ești copilul bastard dintre doi veri, conceput într-o fâneață, și te alimentezi cu gândul că ești special. În felul ăsta, toți suntem deștepți, în afară de ăla, cel mai prost om din lume. Ultimu' om.

Sunt curios câți dintre voi s-au comparat cu oameni mai buni ca ei.
Sunt curios câți dintre voi sunt concepuți în fânețe.
Sunt curios câți dintre voi mă înjură în gând, pentru că de fiecare dată când își amintesc de cum îi pupa mă-sa, se gândesc, din cauza mea, dacă a supt mă-sa pula sau nu.
Dar mai ales... sunt curios câți dintre voi o să fie proști, și o să plângă și acum, prin comentarii.

Sper sincer să vină ziua când o să conduc lumea. O să merg pe stradă și o să împușc oameni, după bunul plac. Așa, scurt: POC! Mort. Altu'. Dar nu instant, fără motiv sau judecată. Nu. Ar fi frumos să intru în casele lor, să le deschid calculatoarele și să văd cum apar ei pe internet. Pentru că viața după o tastatură te face smecher. Ai protecția anonimatului, nu te interesează ce zici, că oricum n-are cine, ce să îți facă. Care-i cel mai rau lucru de pe internet? Să scrii cu Caps Lock? Și pe internet, nimeni nu te cataloghează ca pe o animală-vacă-proastă. Că nu știe cine ești, iar asta e în favoarea proștilor care-și refuză condiția de proști, sau se zbat să și-o ascundă.
Dar e frumos. Cu cât cineva se zbate mai mult să se ascundă, cu atât văd mai ușor cine e, pentru că atunci când te gândești să sari cu gură, nu te mai ferești, și se vede mai ușor ce e în capul tău. Iar în capul multora dintre voi, nu e nimic.

Altfel spus, ca și concluzie, eu sunt un om crud. Poți să mori în fața mea, că eu sparg semințe. La fel și cu părerea ta. De aia n-am făcut și n-am să fac circ prin comentarii. Pentru că părerile voastre sunt hârtia mea igienică. La fel ca și diferența dintre noi. Sunt câțiva răsăriți, pentru care am un glonț de respect. Dar pentru pleabă, pentru voi, am respect cât pentru o găină. Îmi dă ou, îi dau mâncare. Beneficiu comun. Când nu mai am chef de ea, îi dau topor, îmi dă carne. Atât. Beneficiul meu întru totul. Pentru că, chiar dacă e și mutual uneori, nu uit că suntem altă specie și nu o consider egalul meu și nici părerea ei nu contează pentru mine.
Iar voi și cu mine... nu suntem aceeași specie...