Excursie

Ieri am fost la vecini, la Câmpulung, cu chestii mărunte. Totuși, în toată vâltoarea de acolo și între trenuri, am găsit omuleți cu care să arunc sub nas beri, în cele mai neașteptate circumstanțe. Per ansamblu, n-am mai fost în Câmpulung de vreo 6-7 ani, deci nu mai aveam o amintire vividă a ceea ce înseamnă orășelu' ăla. Pe scurt, ca să nu zică lumea că sunt vre-un filfizon și nu tratez asta ca un review pe bune, orașul e fain. Glumesc. E nasol și cenușiu, puțin mai mare decât satu' ăsta cu blocuri, da' nu cu mult. Oameni triști, anoști, ponosiți; ceaușiști din tată-n fiu.

Am crezut, până să mă văd cu ai mei la bere, că poate frâng vreo inimă cu pula. Da' n-aveam cui. Ca și la Dorna, câmpulungenele sunt puștoaice machiate prost și îndopate cu figuri.
Per ansamblu, am băut bere, am povestit ca între luzări, cu luzării mei. Mișto viață. La Câmpulung sunt cel puțin trei localuri unde poți merge ziua, e lume, tineret, și culmea, nu-i cunoști pe toți. Dar nu asta e important. E 5 RON un bilet până acolo, faci 40 de minute și vă convingeți singuri.
Important e altceva. Că au chinezi. Și noi avem, de fapt, chinezii noștri-s pe la Iacobeni. Dar nu la genul ăla de chinez mă refer, ci la chinezi de ăia, rasă pură, care aduc marfă la prețuri de nimic, fabricată pe vapor, care se rupe la două spălări.
Și aici vroiam să ajung, dar am făcut un artificiu liric. Am fost la chinezi în magazin, de gură-cască. Dar n-am plecat cu mâna goală înapoi în fagoție. Nu. Mi-am luat, în timp ce toată lumea era ocupată cu mărțișoare, cea mai tare chestie de la roată încoace.

Chiloți. Dar nu orice chiloți! Chiloți chinezești. Bineînțeles că e un șpil aici, altfel nu mă oboseam să scriu atâta amar de cuvinte într-o structură logică doar de dragul de a fute timpul meu, dar și al vostru, stimabile slugi ce îmi soarbeți fiecare cuvânt, cum sorb babele versuri din Fuego la sărbători. Spre surprinderea mea, chinezii fac chiloți de distrus copilăria. Fără prea multe adaosuri și alte cuvinte în plus, vă prezint chiloții mei anti-copilărie.
O singură nedumerire am. Ce față o să facă prima duduie în fața cărora îmi dau jos pantalonii și-l vede pe Fred Flintstone cu pula-n fii-sa. E un sport și ăsta, nu?

Așadar, fără a mai lungi vorba, priviți și vă minunați!