Despre martori, Iehova şi desenele oligofrene

Iehova e ăla de are martori. Martori care-ţi bat în uşă, te întreabă dacă ai auzit vestea cea bună, tu întrebi dacă a murit Băsescu, ei zic nu, tu râzi şi le dai cu uşa peste mufă. Şi-am găsit un căcat de manifest de-al lor între hârtiile de foc. Evident, nu? M-am uitat, că-s curios şi are poze. N-am citit ca să nu fac leziuni cerebrale, apoplexie şi să crăp. În orice caz, ilustraţiile fac tot. Pentru ei, Iehova nu e doar fiinţa spirituală supremă, e şi oarecum... măcar bi, daca nu gay. E decorator. Cum asortează flora cu fauna, tipuri de arbuşti cu muşchi si ierburi şi pomi, şi oameni de toate culorile presoraţi printre. Groaznic.
O cunoştinţă îşi pusese o poză cu Megan Fox, un greţos în spatele ei şi un tigru fâlfâind din fălci alături. Pe FaceBook. Evident, nu? Şi atunci am realizat cum seamănă poza aia cu ilustraţiile Iehoviste. Adam cu Eva, călare pe gryphon în Câmpiile Elizee, Iisus tuns şi bărbierit, et caetera.

Atunci am ştiut care a fost momentul în care am ratat. Nu io. Noi. Ca specie. Că am ratat la un moment dat de-a lungul existenţei noastre. Şi nu toţi am ratat. Femeile au ratat. Evident, nu? Aşa concluzionăm că femeia, nu e niciodata mulţumită. De nici un fel. Adică... eşti în paradis, trăieşti fără concurenţă pentru Adam, umbli călare pe dragon, vorbeşti cu Iehova direct, nu prin proxy-ul pastorului... Femee, ce morţii mă-tii îţi mai trebuie?
N-are contează, Iehova ăsta s-a răzbunat. I-a dat femeii celulită, complexe, bărbaţi infideli, ciclu. Na futuz gura mă-ţii!!!!!!11
Şi parcă tot nu e destul, parcă tot lipseşte ceva. Dar nu e nimic, că daca mor io, şi există până la urmă un Iad, Eva e sigur acolo. Mă dau io bine cu Luci, mă face acolit, şi o desfigurez pe proasta îmbrăcată cu frunză peste pruna ei cu păr.
O să fie multe guri rele... nu este Dumnezeu, este şi faci blasfemie... etc, e-tî-cî. Nu-i nimic. Aşa visez io, scriind, aşa scriu io, visând.