Tot ce nu ştii despe CFR

în dialog cu Tudor A. şi Ciprian Pardău

Există multe chestiuni legate de transportul în comun pe care multă lume le vede, dar le ignoră din o obişnuinţă nesimţită, tipic românească. Văd că în ultima vreme, lumea a ajuns la un punct unde e aşa pasivă, încât singura reacţie la orice e... meh... Vorbeam cu băieţii despre ce înseamnă să circuli cu trenurile în România.

Pe lângă un profund sentiment de dezgust, CFR-ul îmi provoacă şi curiozitatea în unele privinţe. În primul rând, trenurile sunt praf. Marea lor majoritate sunt luate de la francezi, de la fier vechi. Cand navetam la Suceava, erau şi nişte vagoane tare cufurite, de tip bou-vagon, cu scaune tapiţate cu vişiniu. Alea sunt nişte rebuturi nesimţite, pe care străinii le consideră gunoi, le-au scos din uz, şi pe care noi le luăm de bune. Nu c-ar fi problemă că mergi cu ele şi se pot dezmembra pe şine la peste 50 de kilometri pe oră. Că infrastructura e praf. Ţara asta nu poate face ceva ca lumea cap-coadă. Nu. Totul se cârpeşte şi se peticeşte. Până şi calea ferată e din bucăţi. Şi nu vreau s-aud pretextul ăla idiot "ăăă, ştii, şinele se dilată şi se contractă la temperatură", că risc să vandalizez o catedrală cu tot cu dascăl şi cor. Da, ştiu că se dilată. Curios e că la japonezi, monorail-ul e dintr-o bucată, şi nu se plânge nimeni că se crăcănează ăla şi zboară trenurile de-aiurea. Nu că ar avea cum, că-s pe câmp magnetic. Dar asta aici n-o să se întâmple prea curând.

La fel, importanţa personalului ceferist e cel puţin îndoielnică. Controlorii sunt nişte graşi cu impresii. Normal, singurul lucru pe care îl ai când nu ai nimic, sunt impresiile. Şi controlorii sunt un fel de grupa mare. Vin ei cu flegma-n buză, se uită la tine de parcă le-ai furat butelia şi... şiii... şiiiiiiii... Şi-ţi dau un căcat de gaură într-un cartonaş. Asta fac controlorii. Exact ce făceam noi la grădiniţă, cu un perforator si doua foi A4. Confetti.
Şi supracontrolul, ăla de stat, e mai penibil. Vine un cocoşel spinos, de la grupa pregătitoare. Că n-are perforator, are pix, şi pare mai oficial. Supra-controlul nu ştie să scrie, dar mâzgâleşte ceva ca să pară important. E fabulos de prost...
Femeia care da cu mopul în veceuri e mai importantă decât ăştia. Serios. Că nu poţi să te caci în tren, dacă tanti aia n-a aruncat măcar o căldare de apă în buda aia. Românii sunt idioţi. Se cacă în munca lor. Direct pe şine. Desigur, impiegaţii sunt nişte scârboşi cu rahat pe buza superioară, care pozează în zei, cu coaie foarte mari, când ridică paletuţa lor verziue sau dau din lanternă. Până şi nenea care bate cu ciocănelul în roţi e mai important decât controlorul. Dacă crapă dracului o roată, şi la ce infrastructură avem, nu e mare lucru, nu mai sună "pic" sună "poc". Moment în care el poate să ragă la toţi ţiganii borâţi cu găleţi să se dea dracului jos din tren, că s-a futat rotiţa şi facem buf. Şi ţiganii o să înjure de mamă şi chestii, că nu mai pot veni ei aici, la pământul oamenilor muncitori şi gospodari, să le calce padurea şi păşunile, si să fure abuziv toate afinele, ca după aia să mi le vândă tot mie, cu un preţ de mă ustură la pulă. Ne mai trebuie un Hitler, ce-i drept. Dar deviez. Ideea e că, oricine, absolut oricine din CFR, e mai important decât controlorul.

Altă dilemă, că tot eram la capitolul căcat. Unde se cacă mecanicul? Dar mai important... când se cacă mecanicul? Nu este budă în locomotivă, şi nu cred că scaunul lui are gaură. De altfel, nu cred că are vreodata replici de genul "trenu' ăsta poa' să se ducă unde vrea, că tăticu' tre' să facă căcuţ". Ăsta cred că e unul din cele mai mari mistere ale ceferiştilor...