Powered by Blogger.

Ghid: Cum să te laşi de fumat, sau de orice alt viciu, în general

Pur şi simplu. Te laşi. Atât. Asta e tot. Nu, laba nu se pune.

Acuma serios. Ca să înţelegi prin ce am trecut io, de ce tre' să te laşi şi de ce fumatul nu e o chestie culeanu, trebuie să îmi cunoşti situaţia.
În primul rând fumam de vreo 14 ani, iar în condiţiile în care luna asta fac 28 de toţi, io zic că e cam mult. Ca mulţi dintre fumători, m-am apucat cu anturaj, cu un văr, cu un vecin, cu pula mea, the usuals. Ei, asta a adus perioade de fumat, mai mari sau mai mici în viaţa mea, perioade în care am băgat la plămâni cam tot ce s-a putut rula într-o foiţă. De la Doina, Winchester, Carpaţi şi Plugarul, la Opus X BBMF şi Louixs(de care săraci ca voi nici n-au auzit), la clasicul şi comunul Dunhill Negru în ultimii ani, aproape un pachet pe zi. În zile bune, şi două pachete, fără scrupule, dar cu mult scrum.
Bun, hai să ne înţelegem. Eu nu vreau să conving pe nimeni de nimic. Nu fac o campanie anti-fumat sau beşineli din astea de doi RON. Nu tati, eu m-am lăsat de fumat că-s băiat isteţ şi am realizat că o să crăp mai repede, dar până atunci, o să trăiesc şi destul de nasol dacă mai pipez. Nu m-am lăsat de fumat pentru că lege de câcat sau ceva. Să fie clar:

EU M-AM LĂSAT DE FUMAT DE FRICĂ! 

Da. De frică că o să crăp dracului. Fumam şi aveam o durere în piept, în zona inimi/sternului atât de mare, încât aveam impresia că mă prăbuşesc cu scaunul de la calculator în gol. Asta, combinată cu destulă frică că mi-am futut ceva la nivel cardiac, m-a făcut să zic GATA! Pentru proşti... era o senzaţie deampulea rău. Ultima ţigară am fumat-o într-o zi de duminică, înainte de perioada aia când oamenii mănâncă cartofi 6 săptămâni şi după aia ucid un miel întru credinţă sau ceva. Anyway, îs aproape 3 luni de când m-am lăsat de fumat şi se simte.

Problema e că la noi fumatul pare a fi încurajat, iar fumătorii sunt nişte habodnici ordinari. Spun asta pentru că toată lumea face mişto de campanii şi siteuri de nefumători, antivicii sau alte mizerii de genul. De ce? De proşti coae, de proşti. În ţara asta lucrurile nu s-au întâmplat pe un fir logic, adică să se spameze până la refuz campanii anti-fumat, să ajungă ăia de 14 ani care nu ştiu încă să se şteargă bine la cur că fumatul e naşpa şi sănătatea e faină. În ţările civilizate, nu la cretini ca noi, fumătorii sunt stigmatizaţi. Boss... dacă fumezi, numa' nu te arată cu degetu! Deci e jale tare, toţi îţi spun că nu îţi face bine, că naşpa coae, că o să cancer şi au buba. Te descurajează să pui gura pe cancer cu bună ştiinţă.

La noi? Fumează coae, că eşti cool dacă fumezi! Eşti şmecher în societate.
Cum? Eşti prost că stai în ploaie zgribulit şi te face fleaşcă pentru că trebuie să bagi în plămâni cadmiu, plumb şi gudron, că dacă nu îţi tremură mâna? NU EXISTĂ!
Nu ai cum să te simţi prost când nu eşti singur în chestia asta. Te simţi bine când mai vezi doi idioţi cu un chibrit sub o streaşină încercând să tragă de o ţigară palmată pe vreme de furtună. Sunteţi din aceeaşi breaslă de idioţi care dau un sfert din venituri pe tutun rusesc plin de surcele, dar nu sunteţi singuri şi asta vă face ok unii cu alţii.
Pentru că ştie toată lumea cum statul unelteşte împotriva cetăţeanului fumător şi plătitor de taxe, şi îl prigoneşte scoţându-l afară.

Noi nu avem educaţie în privinţa asta, control serios în magazine sau, realmente, o stare de informare generală asupra jegului din beţele alea cu cancer la 16 lei cinzeci. Dar avem o lege rigidă care a intrat brusc în vigoare şi a izgonit lumea afară din club, bar, cafenea, bordel, hotel sau locu' ăla unde o puteai şi umple de muie pe Puturoasa cât fumai o ţigară, pentru că are doi pereţi şi acoperiş.

Fie că îţi vine sau nu să crezi, şi lipsa fumatului dă stare de sevraj. Şi cum de fumat nu te apuci azi şi te laşi mâine, ci durează ani buni, proporţional durează şi sevrajul. Iată ce-am pătimit eu după ultima ţigară:

Ziua 1: senzaţie de cald în jurul pieptului, ca o febra localizata interior
Ziua 2: nevoie straşnică de ţigară, gură uscată
Ziua 3-7: mă surprindeam hiperventilând sau urmând dâra de fum a unui individ cu ţigare aprinsă pe stradă
Săptămâna a doua a fost destul de grea; transpiram pe piept când dormeam şi mă trezeam doar ca să-mi miros degetele mâinii stângi, încă pătate pe atunci cu galben
După a treia săptămână am încetat să mă mai caut de brichetă prin buzunare.
~Ziua 30, deja făceam faţă presiunii de a nu mai fuma. Cam atunci mi se curăţase nasul şi am realizat că simţul mirosului îmi era inhibat rău de tot de "tapetul" de fum gros din căile mele respiratorii.

După o lună jumate, lucrurile au devenit cel puţin bizare. Îmi venea să fumez pentru că asociasem tot ce făceam cu fumatul de după. ABSOLUT TOT.
Futeam? Fumam.
Mâncam? Fumam.
Mă trezeam? Fumam.
Mă culcam? Fumam înainte.
Mă căcam? Fumam.
Mixam? Fumam.
Mă jucam DotA şase ore rupt de lume? Fumam.

Coae... orice făceam era urmat sau precedat de fumat. Până şi după două ore de sală fumam o ţigară. Tare sau ce?

Ajunsesem să visez că fumez. Am visat că fumam, ţigarete mari, groase, cât nişte trabuce din alea rulate pe coapsă de cubaneză. Serios. Mă trezeam transpirat, speriat, şocat, plin de remuşcări că mă cert cu prieteni, cu familie şi apropiaţi pen'că nu-s în stare nici asta să fac. De departe, visele astea cu fumat, sau, mai degraba, dimineţile de după ele au fost cele mai nasoale bucăţi din toată perioada în care n-am fumat. Parcă mă trezeam din comă, pentru că visele erau foarte vivide. Păreau total palpabile şi eu rupt de lume.

Acuma, după toată filosofia asta îmi vine o poftă gravă tare de o ţigară o dată la cam 2-3 zile. Ceea ce nu e complet deplasat. Şi mă ţine cam 5 minute. Mă iau cu altceva şi îmi trece relativ uşor. Pentru că nu am schimbat un viciu cu altele, gen seminţe, gumă, prune uscate, jogging sau sex anal. Pur şi simplu m-am lăsat.
Chiar şi aşa, am mai vapat din când în când, dar fără soluţii cu nicotină. E destul de gay să vapezi şi nu aş vedea o dependenţă în asta decât dacă aş avea o muie de aia de e-cigg mereu plină, încărcată şi la îndemână. Plus că ţi se depunde dinţi mai ceva decât al patrulea pahar de Cola.
Contrar credinţei populare, nu am mai mulţi bani. Serios. Bine, eu nici nu mi-am pus vreodată problema la modul ăsta. Ci, mai degrabă, realist. Dacă nu-ţi permiţi ceva, nu ai. Cum eu nu-mi permit Bugatti, şi implicit, nu îl am, dacă nu îţi permiţi ţigări, nu fumezi. Că astea nu se pot descărca de pe torrente, să le aibă orice fraier.

Ştiu, ştiu, sunt mai puţin culeanu, acum că nu mai fumez. Dar fiţi pe pace, n-o să fiu niciodată vegan, anti-vaccin, dacopat, creştinopat, raelian, creaţionist, afiliat politic sau orice alte chestii de om cu număr impar de chromozomi. Am ales doar să mor mai târziu. Vreau ca într-o zi, dacă îmi vine mie nebuneală la cap, să mă apuc să fumez o ţigară, un cui, un joint, o naşpetă, o nasoală, un pix, fără să îmi dea nici un fel de dependenţă, să mă las a doua zi ca şi cum n-aş fi fumat niciodată.
Scârbă pot să fiu şi fără să bag tutun cu forţa în piept.

4 comentarii:

  1. Mi-ai zis ca postezi cel putin marti :D . Lasa ca si eu am uitat care marti :))...acm ca tot ne-am facut de ras la europene ...fa un post pe tema asta te rog

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu sunt microbist, nu vizionez, n-am păreri, implicit, nu vorbesc în necunoștință de cauză.

      Delete
  2. Alki, de ce postezi asa de rar mai ales daca vezi ca oamenilor le place ceea ce faci?

    ReplyDelete

Poţi comenta şi cu contul Google+!
Dacă nu ai cont Google, selectează Name/URL, introdu nick-ul şi adresa de mail sau website-ul, scrie comentariul şi apasă cu încredere pe Publish!

Online NOW!