Eminescu e un lache

Cred că școala ne învață greșit. Eminescu n-a fost tare original în ce a scris, copiind și inspirându-se, ca toți poeții români, de la străini. Menționăm aici pe Arthur Schopenhauer. La fel cum Bacovia manca același căcat sinistru cu plumb și ciori și avortoni și morți ca Poe, așa și Eminescu. Bun.

Cât a scris ne interesează prea puțin pentru că majoritatea poeziilor îs tâmpenii fără obraz, dovada unei minți tulburi, îndopate de alcool. George Călinescu n-a făcut treaba asta mai ușoară. În caz c-ați uitat, Călinescu a mâncat câcat despre tot ce înseamnă literatură, și, bineînțeles, poporul ăsta de leneși nu s-a deranjat să îl contrazică sau corecteze. Așa că acum, rahaturile lui sunt standardele analizei literare, și orice nu e în tipare, se notează cu 2. Ca la Bac. Dacă stăm să ne gândim, Călinescu îl face pe Eminescu să spargă bariera contorsionismului în raclă.
Poetul arată sincreticul motivului înserării, pe un fundament crepuscular natural, semi-mobil, în care prezența înaripată printr-o ipostază metaforică, lărgind orizontul privirii de către cititor.

Coae... serios? Somnoroase păsărele? Dacă era vorba doar despre păsări care dorm și le vede ăsta pe geam?

Dar asta e mărunt. Putem lua ca exemplu și capodopera lui Eminescu, Luceafărul. Aia e o poveste simplă tare. O curvă penală se roagă la Luceafăr, să coboare blând în jos. Acest zeu neînțeles, deși e celestic, atotputernic, strălucitor și face parte dintr-un grup mișto de aștri, are penis. Iar penisul lui gândește asemeni tuturor penisurilor din univers, celeste sau nu, pe dos. Astfel, după zeci de rugăminți calde, cu lacrimi șiroind pe obraz și țâțe pe afară, Luceafărul renunță la puterile de zeu și celelalte chestii tari care vin odată cu asta, în favoarea curvei. Curvă care, între timp, se cam plictisise să se roage la luminițe strălucitoare de pe cer și se duce la un montaj sexual cu Cătălin. Tipic...
Cam asta e treaba cu Luceafărul. Faci bine s-ajungi rău; știți voi, după exemplul Alex Velea, dragostea se face-n minim doi, până curva se satură și te lasă pentru altu' cu portofel mai gros. 98 de strofe despre cum să fii o curvă de succes.

Și cam aia a făcut Eminescu. Iar noi îl apreciem, punându-i poza pe bani. Veronica Micle jongla din pizdă ba la el, ba la Caragiale, ba la Creangă, ca biluța la pinball. Din scris, ca și acum, nu se câștiga mare căcat, de aia Eminescu a fost o vreme hamal în port, unde se presupune c-a contactat un sifilis mic. Nici o rușine aici, boli lumești poate lua oricine, și până și poetul național a dat o bucă. În sanatoriu, un nebun îi dă cu piatra în cap. Sunt fascinat de nebuni. Oamenii cu probleme psihice văd lumea alfel. Poate ăla simțea care-i treaba cu Mihai, și-a vrut să scutească elevii viitorului de-a pica pe la examene cu note mici.
Desigur, în timpul vieții nu s-a mai ales cu mare lucru, decât c-un tei dărăpănat din Copou, unde își ducea târfa de doi lei. Ca să arate că e un poet romantic și să îi lustruiască aia penița.