Ghid: Cum să fii un gabor cefos, respirac de usturoi, care transpiră licurici şi dansează ca o butelie rusească. Cu notă de subsol

Sătul de pizde seculare, date pe tălpi cu super-glue şi inevitabil, încălţate cu borduri, simt nevoia să pun pula pe ceva. Şi cum cei ce împuternicesc legea sunt mai împuţiţi decât legea în sine, uite că am găsit şi suport pentru falus. N-am dat în gardă. Aş da, ce-i drept, că este o poliţistă aici, de-aş fute-o-n cur, chiar şi pe diaree. Da' nu asta e problema. Problema e că miliţienii sunt, în marea majoritate, nişte răpănoşi parveniţi, cu arfe pe ei. Dar să trecem la explicaţii, că se cer, şi să nu plicitsesc.

Prima dată trebuie să te fete mumă-ta la ţară. Asta e foarte important. Opţional e să ai capre, vaci sau, cel mai recomandat, oi. Aşa o să creşti la coada lor, o să puţi a balegă şi o să le fuţi din când în când pe păşune, când nu te vede mătuşă-ta. De asemenea, în timp ce fuţi o oaie, ălealalte or să o rupă la fugă, aşa că îţi poţi dezvolta muştiucul ăla muist şi pe post de fluier. O să fii aproape cioban. Mai trebuie doar să înveţi să pari interesant în timp ce puţi în birt a palincă, să faci nuntă de aia, cu urâta satului, cu luat de acasă, lehău, alai, bărbierit de mire, să chemi tot satul şi să îţi cânte primarul "La Mulţi Ani!" de braţ cu şefu' de post. Şi ţi-ai pus şi-o pilă.

Pasul doi e simplu. Dacă ai urmat cu atenţie sfaturile mele, eşti deja un gunoi, căcat pe tine, care pute a slănină şi vorbeşte cu "ăi!" ca apelativ. Nu e important să ştii să scrii.* Aşa că paşii te duc, încet dar sigur, la un profil de tâmplărie, zidărie, mecanică sau altă şcoală profesională obosită la capătu' lumii, cu aceeaşi doi profesori beţi care-o futeau pe mă-ta în fâneaţă când erai tu mic şi cărai fân cu văr-tu ăla retardat care vorbeşte cu copacii.
"Corijenţă? Lasă ăi că îi dau la dirig o giuma de porc ăi ş' mă trecii."
Apoi faci 18 ani. Nu. 19, că la profesionale faci 3 ani peste 10 clase. Aşa. Toată lumea din sat adună flori pentru tine, să-ţi facă coroniţă, chetă pentru diplomă şi-o sticlă de spirt, de ăla bun, cu curva pe el.

Treaba e STAS. Mamaie vrea să te vadă om cu şcoală şi diplomă, şi te gândeşti logic, atât cât te învaţă unchiu-tu ăla mai şplicuit, ce stă la perferie în Dorohoi. Şi te face să cugeţi, în ălea 75 de puncte de IQ cu care şi-a bătut joc natura, mă-ta, poştaşu' şi inclusiv Dumnezeu de tine. Astfel, o opţiune vezi: cine are Logan nou în sat? Şefu' de post. Clar. Cel mai barosan locuitor din comuna ta fără curent, cu apă de la fântână, cu un singur drum, şi fără cer. Ca o paranteză, să fii cineva la țară, e ca și cum ai fi un copil genial și ai suferi în același timp de sindrom Down.

Deci te duci la Câmpina. La subofiţeri sau ce paştele mă-sii se face acolo. Nu că n-ai faţă de academie, doar că eşti aşa de prost, încât te-ai pierde în coteţul găinilor, darmite în Bucureşti. Nu, ăla e oraş din filme, ca New York, nu ne atingem de el. Câmpina e tot un fel de sat ca al tău, doar că aici, este o cameră specială, lucioasă, unde fântâna e în perete, apa curge din tavan şi toată lumea se cacă în castroane albe foarte mari. Acolo, toată lumea e îmbrăcată la fel ca tine, pe toţi vă strigă cu "ăi!", şi trebuie să fugiţi până faceţi bătături la coaie, de cât se izbesc coapsele de ele. Strângi din cur câţiva ani, şi ai grijă să nu dai cu dinţii în pula plutonierului, când e tura ta de mâncat senviş cu ghionturi. Apoi, ca la şcoala forestieră la care ai cărat rumeguş cu spinarea, până ai făcut stigmată în umăr, ca Iisus de la cruce, ţi se dă o hârtie pe care nu mai scrie "Gheorghe, pielea pulii boul satului şi vaca pădurii" ci "Gheorghe, poliţai cretin cu drepturi legislative de a umecta pepuţ".
În sat e veselie mare. Pe cearşafu' ăla bun, mamaie ţi-a scris "Bini ai vinit, Gheorghe!" şi l-a agăţat pe gard. Tac-tu e cherchelit, taie porcu', cu năduf, că-l păstra pentru Crăciun, să nu mai trebuiască să se fută mă-ta cu Mandache, măcelaru' ăla burtos din colţu' străzii pe doo kile de cârnaţ. Ironic, nu?
Încet, astea se duc. Se duc toate. Şi rămâi gabor, că şefu' de post a crăpat, şi, fiindcă şi el o futea pe mă-ta, ai moştenit un Logan pe pană, cu căcat pe clanţă şi o cheie trasă pe portbagaj. Acum ai primit şi hainele lui. Pula mea, remuneraţie mică, buget din cur. Lasă, îţi spui, că o să ai şi tu burtă, ca fostul şef de post, şi ar să te încapă mai bine decât pe fostul şef de post.
Mai trist e că ajungi la sat. Din urmă a venit Stelică. Băiatu' ăla spân şi gras care păştea pe islaz, ca tine, odinioară, capre, vaci şi futea-n oi. Şi tu primeşti grad de agent. Iar la oraş e fain. Mai ales în Dorohoi. Din experienţă îţi spun, tinere aspirant în ale securismului, că dacă faci o meserie ce îţi place, nu munceşti o zi în toată viaţa ta. Şi cum să fii sugătoare, slugă muistă, cârpă-n cur, chilţi murdari, te duci şi te dai burtos şi rotofei cu alţi ciobani epileptici din breasla ta. Nu dai doi lei pe nimeni, nici pe tine. Nu e problemă, nimeni nu dă doi lei pe tine. Eşti doar un parazit social sinistru, care pute a interior încins de Logan, transpiră cu pete la sub-braţ, şi se uită urât la oameni, că deh, ai studii acuma, chipiu şi tablă pe umăr.

În fond, cine e ca tine? E greu să fii gabor gras, să trăieşti viaţa periculos, măsurând cu mâna stângă pe vitezometru cât de repede ţi-o iei la labă, întins pe scaun în duba de jandarmi. Dar ştii să dai amenzi, deşi tot nu ştii să scrii. Când nu îţi faci ordine în colecţia de material de labă, mergi cu alţi găunoşi burtoşi, care târâie după ei o dâră de jeg, într-un club. Nu că ştii să te distrezi. Nu. Doar ca să te simţi bine că eşti înconjurat de infecţi ca tine. Acolo, înconjurat de ai tăi, fluieri, aşa cum bine ai învăţat când futeai oi cu pula şi cu gura le struneai, ca să se uite tot clubul la tine. De parcă ai avea nevoie să realizezi din privirile lor că eşti un cocalar mojic, cu apucături de Poplaca, mârlănete maxim şi vită dublă. Utilitatea ta pe pământ, căcat, e relativă. Eşti la fel de util ca Top 100 Forbes, cu care îmi aprind focul zâmbind. Urăsc poliţiştii. Urăsc poliţiştii dorohoieni. Urăsc poliţiştii din toată ţara. Urăsc bătaia de joc care o faceţi de haina nobilă ce vă acoperă umerii de prăşitori ciobănoşi. V-aş fute în gură pe fiecare în parte, pentru că îmi respiraţi aerul, pentru că aveţi impresia că mă intimidaţi când menţinem contact vizual constant şi vă citesc mai bine decât ştiţi voi să scuipaţi seminţe.

Şi pentru oricine crede că scriu despre el... Da. Despre tine scriu. Despre voi toţi, în parte.

Notă
*oricum cetăţeanul ştie să scrie mai bine ca tine