Vasluienii sunt niște proști care merită să trăiască în mocirlă

Ca în fiecare an, dumnezeul biblic sau aztec sau mayaș, sau poate Zeus, Zamolxe sau poate Mitha se pișă pe vreo două județe din țară. Nimic spectaculos, niște scursuri, ca să zic așa, se uită cu jale cum plâng babele la vederea porcului plutind pe puhoaie. Cadru feeric. Apocaliptic. Nu chiar ca scenariile de Hollywood sau din ceva jocuri futuriste, dar destul de sinistru. Mai mor niște cretini băutori de spirt, pe care-i prinde viitura beți morți în podu' cu fân după ce au terminat de futut iapa sau ce angarale mai au ei pe la curte. Știe-i pizda mă-sii. De obicei, în ăia mai cretini dă Dumnezeu. C-așa e el. Altruist. Scutește lumea de proști.

Anu' ăsta, la Vaslui a fost inundație. Nimic spectaculos, doar a venit apa, a distrus tot ce-a prins, și putorile au stat cu mâinile în sân, așteptând ajutoare de la stat și de la fraierii care muncesc și plătesc taxe.

Link către chestia cu boii care privesc cu mâinile în sân cum le moare mă-sa.

De aici, putem trage câteva concluzii. În primul rând, vasluienii sunt niște dobitoci siniștri. Păi bă Marghioală... vezi tu cum în fiecare an îți ia apa casa, și nu te gândești să îți faci nenorocita aia de poiată pe un deal mai sus? Ce pizda mă-sii? Nu trebuie să fii expert în peisagistică, arhitect sau mare urban-planer. Nu. E destul să conștientizezi că, dacă și la anu' pe vremea asta, se întâmplă la fel, rămâi fără găini în bătătură. Și muți dracului șura aia mai sus.

În al doilea rând, vasluienii își merită soarta. Pentru că, deși nu se deranjează să își miște curu' doo dealuri mai sus, nici nu pun mâna pe o lopată să scoată apa din curte. Nu. Lasă pe fraierii de pompieri să vină, să mă ia pe barcă pneumatică, când e apa până la genunchi, și eu aș putea să ies din casă bine-merci. C-așa e românul. Un soi de prost fudul, incult și cu arfe pe el.
Se simt și vasluienii bine când au slugi. Mi se pare normal. Ei sunt toți niște slugoi muiști care sug pula în port pe-un butoi de antigel. Iar când vine altcineva să le sape un nenorocit de șanț, dumnealor privesc ca Becali, cu jale, cum li se surpă și li se duce-n pulă gardu' făcut de bunici, în loc să pună mâna, măcar așa, că e și televiziunea acolo.
Dar nuuuuu! Calicu-i gingaș. Suntem prea comozi, n-avem lopeți, a născut Ileana și doi câini înciotați fugeau pe stradă. Avem altceva de făcut, cum să ne scoatem singuri din căcat? Iar asta mă duce la al treilea punct.

Vasluienii sunt plebea țării, jegurile nației și definesc românii, ca popor.
Foarte simplu. Un lanț e la fel de tare pe cât de tare e cea mai slabă za a sa. Pentru că din zaua slabă, lanțul o să se rupă. Dacă în moment de criză, când ți se duce pe pulă, și, la propriu, pe apa sâmbetei, toată agoniseala, fie ea și un covor persan cu răpirea din Serai, doo mileuri și peștele de pe vitrina cu sticlărie, tu stai și caști gura la doi pompieri, păi, amice, meriți să mori. Și după ce mori, meriți să te dezgrop și să te calc pe gât, în cenușa mă-tii de animal.

Iar pe tiparul ăsta funcționează și românii. Cum să se scoată singuri din căcat? Cum să pună mâna pe ceva și să facă? Cum să aleagă oameni responsabili care să le conducă țara? Cum să fie ei, în primul rând, exemple de dat și să facă ceva? SĂ FACĂ? Oh, dar vai, suntem gingași. Ne stricăm la efort.
Cred că românii sunt Made in China. Că toți par așa... de porțelan...