Chibrituri 2 - Oral

Acum multă vreme am început o bandă desenată. Și pentru că voiam la un anumit punct al existenței mele să fac din ea o serie, uite și partea a doua.

Astăzi, Chibri, personajul principal, își întâlnește ceea ce ar trebui să îi fie moartea prin folosință. Desigur, Chibri, asemeni mie, este un Deadpool al chibriturilor și-l doare la brichetă de ce vrea, crede sau spune lumea.

Prima poți să o citești dacă faci click aici. 

Menționez că am postat doar pentru că am câțiva stalkeri, și chiar am simțit că mă iubește cineva în afară de mama. Și de mă-ta.

O, nu!

A deces un mare actor romîn. :(

Ghid: Cum să te laşi de fumat, sau de orice alt viciu, în general

Pur şi simplu. Te laşi. Atât. Asta e tot. Nu, laba nu se pune.

Acuma serios. Ca să înţelegi prin ce am trecut io, de ce tre' să te laşi şi de ce fumatul nu e o chestie culeanu, trebuie să îmi cunoşti situaţia.
În primul rând fumam de vreo 14 ani, iar în condiţiile în care luna asta fac 28 de toţi, io zic că e cam mult. Ca mulţi dintre fumători, m-am apucat cu anturaj, cu un văr, cu un vecin, cu pula mea, the usuals. Ei, asta a adus perioade de fumat, mai mari sau mai mici în viaţa mea, perioade în care am băgat la plămâni cam tot ce s-a putut rula într-o foiţă. De la Doina, Winchester, Carpaţi şi Plugarul, la Opus X BBMF şi Louixs(de care săraci ca voi nici n-au auzit), la clasicul şi comunul Dunhill Negru în ultimii ani, aproape un pachet pe zi. În zile bune, şi două pachete, fără scrupule, dar cu mult scrum.
Bun, hai să ne înţelegem. Eu nu vreau să conving pe nimeni de nimic. Nu fac o campanie anti-fumat sau beşineli din astea de doi RON. Nu tati, eu m-am lăsat de fumat că-s băiat isteţ şi am realizat că o să crăp mai repede, dar până atunci, o să trăiesc şi destul de nasol dacă mai pipez. Nu m-am lăsat de fumat pentru că lege de câcat sau ceva. Să fie clar:

EU M-AM LĂSAT DE FUMAT DE FRICĂ! 

Da. De frică că o să crăp dracului. Fumam şi aveam o durere în piept, în zona inimi/sternului atât de mare, încât aveam impresia că mă prăbuşesc cu scaunul de la calculator în gol. Asta, combinată cu destulă frică că mi-am futut ceva la nivel cardiac, m-a făcut să zic GATA! Pentru proşti... era o senzaţie deampulea rău. Ultima ţigară am fumat-o într-o zi de duminică, înainte de perioada aia când oamenii mănâncă cartofi 6 săptămâni şi după aia ucid un miel întru credinţă sau ceva. Anyway, îs aproape 3 luni de când m-am lăsat de fumat şi se simte.

Problema e că la noi fumatul pare a fi încurajat, iar fumătorii sunt nişte habodnici ordinari. Spun asta pentru că toată lumea face mişto de campanii şi siteuri de nefumători, antivicii sau alte mizerii de genul. De ce? De proşti coae, de proşti. În ţara asta lucrurile nu s-au întâmplat pe un fir logic, adică să se spameze până la refuz campanii anti-fumat, să ajungă ăia de 14 ani care nu ştiu încă să se şteargă bine la cur că fumatul e naşpa şi sănătatea e faină. În ţările civilizate, nu la cretini ca noi, fumătorii sunt stigmatizaţi. Boss... dacă fumezi, numa' nu te arată cu degetu! Deci e jale tare, toţi îţi spun că nu îţi face bine, că naşpa coae, că o să cancer şi au buba. Te descurajează să pui gura pe cancer cu bună ştiinţă.

La noi? Fumează coae, că eşti cool dacă fumezi! Eşti şmecher în societate.
Cum? Eşti prost că stai în ploaie zgribulit şi te face fleaşcă pentru că trebuie să bagi în plămâni cadmiu, plumb şi gudron, că dacă nu îţi tremură mâna? NU EXISTĂ!
Nu ai cum să te simţi prost când nu eşti singur în chestia asta. Te simţi bine când mai vezi doi idioţi cu un chibrit sub o streaşină încercând să tragă de o ţigară palmată pe vreme de furtună. Sunteţi din aceeaşi breaslă de idioţi care dau un sfert din venituri pe tutun rusesc plin de surcele, dar nu sunteţi singuri şi asta vă face ok unii cu alţii.
Pentru că ştie toată lumea cum statul unelteşte împotriva cetăţeanului fumător şi plătitor de taxe, şi îl prigoneşte scoţându-l afară.

Noi nu avem educaţie în privinţa asta, control serios în magazine sau, realmente, o stare de informare generală asupra jegului din beţele alea cu cancer la 16 lei cinzeci. Dar avem o lege rigidă care a intrat brusc în vigoare şi a izgonit lumea afară din club, bar, cafenea, bordel, hotel sau locu' ăla unde o puteai şi umple de muie pe Puturoasa cât fumai o ţigară, pentru că are doi pereţi şi acoperiş.

Fie că îţi vine sau nu să crezi, şi lipsa fumatului dă stare de sevraj. Şi cum de fumat nu te apuci azi şi te laşi mâine, ci durează ani buni, proporţional durează şi sevrajul. Iată ce-am pătimit eu după ultima ţigară:

Ziua 1: senzaţie de cald în jurul pieptului, ca o febra localizata interior
Ziua 2: nevoie straşnică de ţigară, gură uscată
Ziua 3-7: mă surprindeam hiperventilând sau urmând dâra de fum a unui individ cu ţigare aprinsă pe stradă
Săptămâna a doua a fost destul de grea; transpiram pe piept când dormeam şi mă trezeam doar ca să-mi miros degetele mâinii stângi, încă pătate pe atunci cu galben
După a treia săptămână am încetat să mă mai caut de brichetă prin buzunare.
~Ziua 30, deja făceam faţă presiunii de a nu mai fuma. Cam atunci mi se curăţase nasul şi am realizat că simţul mirosului îmi era inhibat rău de tot de "tapetul" de fum gros din căile mele respiratorii.

După o lună jumate, lucrurile au devenit cel puţin bizare. Îmi venea să fumez pentru că asociasem tot ce făceam cu fumatul de după. ABSOLUT TOT.
Futeam? Fumam.
Mâncam? Fumam.
Mă trezeam? Fumam.
Mă culcam? Fumam înainte.
Mă căcam? Fumam.
Mixam? Fumam.
Mă jucam DotA şase ore rupt de lume? Fumam.

Coae... orice făceam era urmat sau precedat de fumat. Până şi după două ore de sală fumam o ţigară. Tare sau ce?

Ajunsesem să visez că fumez. Am visat că fumam, ţigarete mari, groase, cât nişte trabuce din alea rulate pe coapsă de cubaneză. Serios. Mă trezeam transpirat, speriat, şocat, plin de remuşcări că mă cert cu prieteni, cu familie şi apropiaţi pen'că nu-s în stare nici asta să fac. De departe, visele astea cu fumat, sau, mai degraba, dimineţile de după ele au fost cele mai nasoale bucăţi din toată perioada în care n-am fumat. Parcă mă trezeam din comă, pentru că visele erau foarte vivide. Păreau total palpabile şi eu rupt de lume.

Acuma, după toată filosofia asta îmi vine o poftă gravă tare de o ţigară o dată la cam 2-3 zile. Ceea ce nu e complet deplasat. Şi mă ţine cam 5 minute. Mă iau cu altceva şi îmi trece relativ uşor. Pentru că nu am schimbat un viciu cu altele, gen seminţe, gumă, prune uscate, jogging sau sex anal. Pur şi simplu m-am lăsat.
Chiar şi aşa, am mai vapat din când în când, dar fără soluţii cu nicotină. E destul de gay să vapezi şi nu aş vedea o dependenţă în asta decât dacă aş avea o muie de aia de e-cigg mereu plină, încărcată şi la îndemână. Plus că ţi se depunde dinţi mai ceva decât al patrulea pahar de Cola.
Contrar credinţei populare, nu am mai mulţi bani. Serios. Bine, eu nici nu mi-am pus vreodată problema la modul ăsta. Ci, mai degrabă, realist. Dacă nu-ţi permiţi ceva, nu ai. Cum eu nu-mi permit Bugatti, şi implicit, nu îl am, dacă nu îţi permiţi ţigări, nu fumezi. Că astea nu se pot descărca de pe torrente, să le aibă orice fraier.

Ştiu, ştiu, sunt mai puţin culeanu, acum că nu mai fumez. Dar fiţi pe pace, n-o să fiu niciodată vegan, anti-vaccin, dacopat, creştinopat, raelian, creaţionist, afiliat politic sau orice alte chestii de om cu număr impar de chromozomi. Am ales doar să mor mai târziu. Vreau ca într-o zi, dacă îmi vine mie nebuneală la cap, să mă apuc să fumez o ţigară, un cui, un joint, o naşpetă, o nasoală, un pix, fără să îmi dea nici un fel de dependenţă, să mă las a doua zi ca şi cum n-aş fi fumat niciodată.
Scârbă pot să fiu şi fără să bag tutun cu forţa în piept.

Mihai Trăistariu, genul de om care mă face să-mi fie ruşine că-s român

Bine, pe aia dreaptă eu nu-s nici cel mai patriot om din lume. Nu mă bat cu cărămida în piept că-s român verde şi nu răcnesc la oameni doar pentru o chestie atât de stupidă, ca naţionalitatea. Aia e! Te-ai născut într-un loc, şi trei sferturi din chestiile pe care le ştii până devii conştient de sine, sunt memorate şi devin automatisme. Iar asta e mai mult o chestie de geopolitică, decât de identitate naţională.
Dacă părinţii mei emigrau înainte de revoluţie în SUA, eram american obez, mâncam de şase ori pe zi fastfood, eram obez şi aveam deja, cel puţin trei arme şi-o camionetă. E irelevant, aşadar, unde te naşti. Dar e relevant ce devii pentru locul în care te naşti, în condiţiile în care nu eşti doar un anonim ce-şi duce liniştit zilele, strecurându-se printre umbre.

Şi, în timp ce marea noastră majoritate încearcă să-şi mascheze, dacă nu-şi corectează deja penibilul individual, sunt unii care, nu doar că-s de-a dreptul jenanţi, dar care se mai şi mândresc cu asta. Un astfel de câcat compactat în forma unei fiinţe umane este Mihai Trăistariu. Am explicat aici, acum ceva vreme, ce a fost Trăistariu, în glorioasele începuturi ale secolului ce ne găzduieşte existenţa, iar ce e acum, cred că ştie toată lumea. Prilej de bucurie pentru tot românul când apare câte unu' mai prost ca el.

În cazul de faţă, scapetul ăsta castrat. Şi ce vrea el, pentru ce se bate? Pentru a reprezenta ţara la Eurovision.
Bine, pe aia dreaptă, nimeni nu dă un rahat zburător pe ce behăie ăia la Eurovision, mai ales că trei sferturi dintre participanţi sunt nişte anonimi, cu piese sub-mediocre, dar originale, conform regulamentului de concurs. De ceva vreme, România e reprezentată exclusiv de bărbaţi cu ovare: Ianău, Ouatu, Trăistariu. Ar mai lipsi Naomi-ăla-homi, Nikita şi ar fi chintă roială. Nu ştiu cine e în comisia care-i trimite pe ăştia în străinătate, dar trebuie împuşcat în ceafă cu gloanţe de sare. Toţi au gafat-o. Complet. Iar Trăistariu vrea din nou la Eurovision? Ok. Hai să analizăm cu ce.

Da, ştiu... Şi eu mi-am pişat chiloţii de râs. 

În primul rând, videoclipul e o dobitocie sinistră. E atât de slab, încât primul Toy Story, care e de-o seamă cu Windows 95, pare ultra-futurist pe lângă beşineala asta de doi lei. E un kitsch total! Cred că bugetul alocat pentru clip a fost cam 3 milioane. Din care s-a cumpărat un Pentium 2, şi pe care s-a jucat un orb cu mouse în Braille sau ceva. Tot de acolo, dansatorii au primit câte o şaorma şi tanti aia care se preface că ţine un glob în mână a păstrat costumul mulat de culoarea pielii, dar nu de culoarea pielii ei. Asta dacă dansatorii nu sunt layere copiate şi trase vectorial din videoclipuri mai vechi Valahia, cum e ăsta.Totul e greşit, şi se vede de la o poştă. Animaţia e praf, machiajul e făcut de ceva pseudo-învăţăcel, probabil de o puştoaică ce are aere de make-up artist şi-i dau like toate prietenele pe pagina de facebook. Pe lângă aceste aspecte foarte tari, pun pariu că regizorul a tras lipici pe nas. La 3:41 se aude cum vorbeşte cu aia pe filmare. "Mă auzi? Uită-te-n jos!"

În acelaşi clip minunat apar robotul de la ESET Nod 32, o bilă care tot afişează secunde, Trăistariu cu păr fals, Trăistariu fără păr, Trăistariu cu alge pe mufă, Trăistariu cu tumoră în frunte, planete randate mai prost decât în StarCraft 1, oameni care sfidează legile fizicii şi dansează printre exoplanete. Per ensamble, dacă aş fi fost foarte fumat, aş fi rezonat cu micile artificii şi idei. Dar cum drogurile nu mai sunt subiectul tentaţiei mele şi nu mai execut neuroni doar de dragul de a fi legumă câteva ore, nu pot decât să îi dau clipului un rating onest de 5/7.

Dar vai, Omni-Alki, cum poţi tu să fii atât de rău şi să te iei de clipul omului? La urma urmei, el participă cu melodia, nu cu clipul!

Ok. Facem şi aşa!

"Our story begins with mIIIhai, a great superhero of d plenet eMenTi 8"

Aceşti eMenTi sunt ceva casă de discuri. De fapt, la ce au realizat ei, e mai mult o şură, un şopron de discuri. Cunosc nişte puşti care şi-au făcut o chestie autonomă de producţie muzicală, şi o dau mai bine decât ăştia. Serios. Au habar de nişte chestii de care florarii ăştia de la eMenTi n-au auzit nici măcar vag.

În linii mari, melodia, dacă se poate numi aşa, e o vomă ieftină, trasă în două nopţi de Fruity Loops, pe care Trăistariu vrea, dar nu poate, să arate că încă mai poate. Trece de la trilurile lui emasculate la grohăieli subtile, dar destul de frecvente. Ca să înţelegi ce căcat vorbesc, dă la 1:20 şi aşteaptă vreo 5 secunde. Serios, Tornero e o piesă mult, mai bună. Asta ca să îl compar cu propriul său căcat muzical. Pentru că dacă l-aş compara cu altcineva, chiar şi cu Florin Salam, l-aş insulta pe ţigan.

Paradisio
Living in a World of SHADOWS
Paradisio
Coming from the stars.

Ăsta de mai sus e refrenul. 

Bă băieţi, eu mai scriu versuri pentru nevastă-mea, în treacăt. Şi sunt chestii spontane, relaxate. Nu mă constip prea tare când le scriu, la fel cum nici ea nu se omoară prea tare când le citeşte. Doar îi face plăcere să le citească, zâmbeşte şi atât. Şi asta pentru că-s de 18342145789123470912830182930 de miliarde de ori mai bune decât poşirca asta. Iar eu sunt neica nimeni, nu un arfist cu aere de producător pentru artişti care reprezintă o naţie.

Ce încerc să spun e că mi-e ruşine că am acelaşi popor strămoşesc la origine cu nulitatea asta de Trăistariu. Nu poţi să te prezinţi cu aşa ceva la Eurovision, să te aştepţi să reprezinţi o ţară, să fii vocea unui popor care te-a trimis acolo să-i faci cinste! Pe bune! E o glumă proastă. Mă aştept din clipă în clipă să apară piesa pe bune, şi toată lumea să îmi zică: "haha ce ţeapă ţi-ai luat! Trăistariu nu o să meargă la Eurovision pentru că a murit de la tumoră la cap după ce şi-a văzut propriul clip".

În loc de concluzie, la ce vă miraţi că ne vede lumea occidentală ca pe nişte glume? Dacă voi pe ăsta îl vreţi ambasador al patriei, atunci e clar. Vi-l meritaţi. Dar să fie clar! Omul ăsta nu poate să crească în ochii mei, chiar dacă ia un Grammy, la fel cum nici scalpul lui sterp nu poate să crească o şuviţă serioasă de păr.

 Pace!

De ce n-am eu tare mulți prieteni

De asta

.

.

.

Ah, și pentru faptul că-s un ticălos fără scrupule.
Sau ceva.

L.E.:
Nu, n-am lipit două poze, e un print de pe noul iPhone 8 care apare peste trei ani. Because I'm just THAT much of a hipster, fatăăă.