Personalul are vagoane de accelerat. E caldură inăuntru. Afară sunt -14 grade. Mi-a înghetat mâna pe tigară. Urc grăbit în tren şi caut un loc. Deschid o uşă şi impunător, dau bineţe.
Doamna îndoliata din faţa mea moţăie de juma de oră. Pe inelar i se vede o urmă albă de cam un centimetru, semn că răposatu' i-a fost soţ.
În liniştea compartimentului cântă brusc Giulia - Regrete pe un telefon. Moşucul tacticos lasă cartea, se rodică şi scoate telefonul din servietă. Are pantofi negri, cam prăfuiţi, iar şosetele sport albastre îi lasă glezna la vedere.
Ies la o ţigară. Pe coridor, o ţigancă se împinge in mine. Mă împing înapoi în ea şi mormăi ceva de Hitler, gaz şi mă-sa.
Ceferistul ne povesteşte de nămeţi, secetă şi pluguşor.
Surdo-mutul ne prezintă pansamente, lanternă cu LED, pixuri, elastice de păr şi alifie chinezească.
Îndoliata a plecat, aşa că acum sunt cu 3 moşnegi în compartiment, care n-au idee daca vânzătorii ambulanţi plătesc bilet sau merg la şto.
Mă gândesc la Frumoasa şi mi se scoală pula instant. Noroc cu blugii ăştia, că i-am purtat de două ori şi încă au cute ciudate.
La întoarcere nu apuc să iau bilet. Trenul fluieră când ajung în gară, aşa că îi smulg Frumoasei un sărut şi fug. Sar două linii şi urc în tren din mers. Ea se reazămă de ieşire şi mă priveşte duios cum îi fac cu mâna din tren şi îi trimit bezele.
Controlorii sunt amândoi la capăt de vagon şi îmi admiră cămaşa cu guler ciupac, în timp ce îmi spun că în tren tre' să plătesc mai mult; îi îmbârlig cu schemă şi scap cu 15 lei şi îndemnul de a-mi găsi un loc.
La clasa I este un gras ciudat şi pletos în compartiment. Salut şi mă aşez. Nu-s sigur dacă mă trollează sau daca e extrem de prost. Mă întreabă dacă nu mi-e rece cu bascheţi în timp ce se caută de mărunţiş pentru cafeaua de mâine.
Vânzătorul gras despre care v-am mai povestit, apare iar cu aceeaşi poezie.
Găsesc un leu şi-l dau măicuţei, doar ca să par un altruist coios în faţa lu' gras din compartiment; completez spunându-i că io nu-s tare religios, asta însemnând că ea e o superstiţioasă şi se închină la pietre.
Poliţistul de la transporturi îmi cere un foc şi fumăm o ţigară lângă veceu.
Stau cu sufletul la gură şi cu telefonu' în mână. "Frumoasa calling" YAY! Pe fundal se aude unu' cum turuie aiurea. Frumoasa e în drum spre casă, deduc din zgomotul de fundal.
Un cheag ofilit rage ceva de seminte şi alte cele. Iar are grăsanu' concurenţă.
Îndată ajung, dar nu e acasă. Acasă e unde ţi-e inima, nu casa. Şi tu Frumoaso, ai două inimi acum.
Lykke Li - I Follow Rivers (The Magician Remix)
Alki, un admirator al artei fine. Şi căcat
Io cre'ca e o conspiraţie mondială când e vorba de artă. Să vă explic. Am văzut asta de prin generală, poate chiar de mai devreme. Învăţătoarea mea era de o retardare fenomenală, la fel ca majoritatea profilor pe care i-am avut până prin liceu. Aşa că prin clasa a doua, ne-a adus o bezmetică, de acelaşi calibru cu Maia Morgenstern, care avea impresia că se căca artă şi că arta ţine de foame. Şi noi, la 8 ani trebuia să impletim, să ţesem, să coasem şi să ne distrugem copilăria cu gay-isme de astea. Toată lumea i se adresa cu Kity. Ditamai femeia, ţicnită, matahală, cu apelativ de puţică. Kity. Clar că era dusă. Eu o s-o numesc de acum Fascista Pensulei.
Şi Fascista Pensulei era, în caz că n-aţi înţeles încă, destul de şocată. Tind să cred că, dacă avea destulă promovare, ajungea LaDy CaCa a artei. Odată ne-a pus să luăm baloane, să le umflăm, să le dăm cu lac, sclipici, paiete, nasturi, flori uscate, să le agăţăm pe o ramă cu pânză neagră, să le numim sculpturi neo-abstracte şi să admirăm cât e de dobitoacă. Altă dată ne-a zis să luam o ramă de 70 pe 40, să punem pânză neagră pe ea, să i-o dăm să deseneze şi să coasem în relief ce ne-a desenat ea. În rest, când la desen chiar făceam desen, venea cu un cuvant. De acolo trebuia să dezvolte fiecare. Franzelă. Desenaţi franzele. Mâini. Desenaţi mâini. Flori cu fluturi. Desenaţi flori cu fluturi. Apoi, la sfârşit de semestru, desenaţi flori cu petale de franzele din care ies mâini ce masturbează fluturi. Aşa a decurs fiecare oră de artă plastică cu Fascista Pensulei, timp de vreo 6 ani. În tot timpul ăsta, chiar şi acum, când s-au scurs ani buni, n-am înţeles arta sau noţiunea ei de artă. Poate dacă nu era ea, acum ardeam cu pulover, eşarfă de mătase şi lulea, ca Hugh Heffner, în toate ghenele în care este un tablou şi se auto-intitulează galerii.
Însă nu o să înţeleg niciodată pe deplin arta. Nimeni nu cred că o înţelege, pe ea sau scopul ei, dacă are unul. Nici măcar artiştii. Nimeni nu ştie ce e arta de fapt, unde începe şi unde se termină, care e standardul ca ceva sa devină artă şi unde se termină excentricul şi începe penibilul. Era şi documentarul ăla pe HBO, Lumea văzută de Ion B. Un moş boschetar care făcea desen cu colaj, folosind decupaje din reviste de la ghenă. Aici nu-s io lămurit. Că daca io dau cu căcat pe o pânză, e artă sau sunt prea beat? Şi trebuie doar să continui să dau cu căcat pe pânză până vine un idiot mai mare ca mine, priveşte, admiră şi zice pe sub mustată "Genial domnu' Alki, genial!". De aia mi se pare arta, o chestie de snobism, in toate formele ei. Pictură, sculptură, chiar şi muzică sau televiziune. Când vrei să fii mai abstract decât abstracţii absoluţi, ratezi. Că po' să iei căcatu', să-l dai cu frişcă; da' n-o să fie tort.
Cât despre arta contemporană, e doar o chestie de snobism. Serios. Şi nu s-a născut ăla care să mă contrazică aici, cu argument valid. Toţi futincuriştii fandosiţi merg la galerii şi belesc ochii, alături de alţi fandosiţi:
- Oau frate-coae, ce abstract este acest tablou. E invalid să spui că profunzimea lui poate fi scoasă la suprafaţă altfel.
- Desigur. Iată ce măgulitor se impune! ESTE O CAPODOPERĂ! O CAPODOPERĂ VĂ SPUN!
- Îi încununează munca de ani! Ce artist colosal!
- Acum hai să fim snobi până la capăt şi să cheltuim milioane de dolari pe un căcat de desen, pe care să-l agăţăm deasupra şemineului din yacht!
Valoarea artei aici, e nula. Suma uriaşă care o cheltuieşti pe un tablou nu reflectă decât prostia fără margini, de a plăti exorbitant pentru gunoi frumos expus.
Şi nimeni nu e în deplin consens cu arta. Sunt doar băşini supracotate. Că dacă mă duc la Socola, dau o temă de desen la toţi nebunii şi aleg top 20 desene, le semnez şi le adun într-o galerie, sub un pseudonim, o să apară, mai mult ca sigur, un grup de băşinoşi de ăştia care să critice, o să pară extraordinar de impotenţi în timp ce o să mijească ochii ca să vadă luminozitatea tablorilor şi o să arunce cu lovele-n mine ca să poată să-şi frece cucurile între ei, în timp ce agaţă o mizerie pe perete.
Ori asta, ori ăia de se numesc artişti, fac mişto de noi. "Hai frătiuc, să aruncăm cu vopsea pe un cearşaf, să-l decupăm şi înrămăm şi să vedem cum toţi hipsterii îşi dau peste tot cu părerea, cu privire la pula mea şi cum ejaculez eu colorat, să creadă toţi că de acolo vine Taste the Rainbow." Un fel de capcană pentru aurolaci cu prea multe fumuri în cap. Sau artiştii care sunt beţivi şi drogalăi şi "crează" când sunt rupţi. De ce? Ca să râdă a doua zi că a fost aşa de spart încăt a desenat cu cotu'?
Dar poate-s io prea ignorant. Wait for it...
NOT!
Ideea e că Picasso face contorsionism de râs în sicriu, de fraieri cu nasu' pe sus, melteni care cred că ştiu ce a vrut el să reprezinte când a desenat pizde cu 3 ochi ovali şi o singură ţâţă. Asta a vrut mă să deseneze! Era imbuibat de vodka şi dăduse o muie la urâte. Nici o filosofie aici. Doar pizde cu 3 ochi şi o ţâţă.
Ah da, şi să mă baleg pe pieptu' lu' Ciotoi şi Junkboxu' lu' Smiley.
Şi Fascista Pensulei era, în caz că n-aţi înţeles încă, destul de şocată. Tind să cred că, dacă avea destulă promovare, ajungea LaDy CaCa a artei. Odată ne-a pus să luăm baloane, să le umflăm, să le dăm cu lac, sclipici, paiete, nasturi, flori uscate, să le agăţăm pe o ramă cu pânză neagră, să le numim sculpturi neo-abstracte şi să admirăm cât e de dobitoacă. Altă dată ne-a zis să luam o ramă de 70 pe 40, să punem pânză neagră pe ea, să i-o dăm să deseneze şi să coasem în relief ce ne-a desenat ea. În rest, când la desen chiar făceam desen, venea cu un cuvant. De acolo trebuia să dezvolte fiecare. Franzelă. Desenaţi franzele. Mâini. Desenaţi mâini. Flori cu fluturi. Desenaţi flori cu fluturi. Apoi, la sfârşit de semestru, desenaţi flori cu petale de franzele din care ies mâini ce masturbează fluturi. Aşa a decurs fiecare oră de artă plastică cu Fascista Pensulei, timp de vreo 6 ani. În tot timpul ăsta, chiar şi acum, când s-au scurs ani buni, n-am înţeles arta sau noţiunea ei de artă. Poate dacă nu era ea, acum ardeam cu pulover, eşarfă de mătase şi lulea, ca Hugh Heffner, în toate ghenele în care este un tablou şi se auto-intitulează galerii.
Însă nu o să înţeleg niciodată pe deplin arta. Nimeni nu cred că o înţelege, pe ea sau scopul ei, dacă are unul. Nici măcar artiştii. Nimeni nu ştie ce e arta de fapt, unde începe şi unde se termină, care e standardul ca ceva sa devină artă şi unde se termină excentricul şi începe penibilul. Era şi documentarul ăla pe HBO, Lumea văzută de Ion B. Un moş boschetar care făcea desen cu colaj, folosind decupaje din reviste de la ghenă. Aici nu-s io lămurit. Că daca io dau cu căcat pe o pânză, e artă sau sunt prea beat? Şi trebuie doar să continui să dau cu căcat pe pânză până vine un idiot mai mare ca mine, priveşte, admiră şi zice pe sub mustată "Genial domnu' Alki, genial!". De aia mi se pare arta, o chestie de snobism, in toate formele ei. Pictură, sculptură, chiar şi muzică sau televiziune. Când vrei să fii mai abstract decât abstracţii absoluţi, ratezi. Că po' să iei căcatu', să-l dai cu frişcă; da' n-o să fie tort.
Cât despre arta contemporană, e doar o chestie de snobism. Serios. Şi nu s-a născut ăla care să mă contrazică aici, cu argument valid. Toţi futincuriştii fandosiţi merg la galerii şi belesc ochii, alături de alţi fandosiţi:
- Oau frate-coae, ce abstract este acest tablou. E invalid să spui că profunzimea lui poate fi scoasă la suprafaţă altfel.
- Desigur. Iată ce măgulitor se impune! ESTE O CAPODOPERĂ! O CAPODOPERĂ VĂ SPUN!
- Îi încununează munca de ani! Ce artist colosal!
- Acum hai să fim snobi până la capăt şi să cheltuim milioane de dolari pe un căcat de desen, pe care să-l agăţăm deasupra şemineului din yacht!
Valoarea artei aici, e nula. Suma uriaşă care o cheltuieşti pe un tablou nu reflectă decât prostia fără margini, de a plăti exorbitant pentru gunoi frumos expus.
Şi nimeni nu e în deplin consens cu arta. Sunt doar băşini supracotate. Că dacă mă duc la Socola, dau o temă de desen la toţi nebunii şi aleg top 20 desene, le semnez şi le adun într-o galerie, sub un pseudonim, o să apară, mai mult ca sigur, un grup de băşinoşi de ăştia care să critice, o să pară extraordinar de impotenţi în timp ce o să mijească ochii ca să vadă luminozitatea tablorilor şi o să arunce cu lovele-n mine ca să poată să-şi frece cucurile între ei, în timp ce agaţă o mizerie pe perete.
Ori asta, ori ăia de se numesc artişti, fac mişto de noi. "Hai frătiuc, să aruncăm cu vopsea pe un cearşaf, să-l decupăm şi înrămăm şi să vedem cum toţi hipsterii îşi dau peste tot cu părerea, cu privire la pula mea şi cum ejaculez eu colorat, să creadă toţi că de acolo vine Taste the Rainbow." Un fel de capcană pentru aurolaci cu prea multe fumuri în cap. Sau artiştii care sunt beţivi şi drogalăi şi "crează" când sunt rupţi. De ce? Ca să râdă a doua zi că a fost aşa de spart încăt a desenat cu cotu'?
Dar poate-s io prea ignorant. Wait for it...
NOT!
Ideea e că Picasso face contorsionism de râs în sicriu, de fraieri cu nasu' pe sus, melteni care cred că ştiu ce a vrut el să reprezinte când a desenat pizde cu 3 ochi ovali şi o singură ţâţă. Asta a vrut mă să deseneze! Era imbuibat de vodka şi dăduse o muie la urâte. Nici o filosofie aici. Doar pizde cu 3 ochi şi o ţâţă.
Ah da, şi să mă baleg pe pieptu' lu' Ciotoi şi Junkboxu' lu' Smiley.
Relaxare
Adineaori mă scarpinam, ca orice om normal, boaşe, la pulă... adică la gunoi. Asta până când am simţit o acumulare de gaze la bumbu' curului. Aşa că m-am înşfăcat cu mâna stângă de gunoi şi l-am dat la o parte şi cu mâna dreaptă am aprins bricheta în calea lu' puturoasa. Flacăra a ars atât de repede încât nici n-am avut timp să mă sperii că-mi arde curu'.
A fost cel mai Jackass lucru pe care l-am văzut în viaţa mea...
A fost cel mai Jackass lucru pe care l-am văzut în viaţa mea...
Ghid: Cum să fii un hipster pocăit
M-am săturat să mă tot întrebe lumea că ce ăla hipster, ce ăla trend şi că ce am cu ei. N-am nimica. E noul curent de idioţenie şovinistă, bazată pe noua orientare sexuală: trisexualii. Un trisexual nu e mulţumit de sexul cu femei, cu barbaţi ci doar cu sine însuşi, pentru că nimeni nu e mai vânos decât sinele. Şi vorba aia, cum ţi-o faci tu, nu ţi-o freacă nimeni.
Origini:
Hipserul a pornit, ca toate câcaturile şi tembelismele lumii, din America. Am constatat de-a lungul vremii că oamenii care n-au nimic, au o motivaţie să fie mereu ocupaţi, ca să aibă ceva. Dar orice ar fi acel ceva, il au prea târziu şi se bucură prea puţin. Pe partea cealaltă a baricadei, stau preafericiţii. Ăia de se nasc în familii de traficanţi de droguri, care la 16 ani conduc Maseratti sau Bentley. Ăia care sunt prea sătui de tot ceea ce nouă, oamenilor de rând, ni se par chestii excentrice, extraordinare sau aproape imposibile de atins. Un fel de... mârlani de Dorobanţi; manelişti de ăia cu ceafa groasă şi pula direct proporţională cu IQ-ul. îi plictiseşte orice, aşa că îşi caută refugiu în orice. Iau un doi căcaţi de câine, îi învelesc în staniol. Ce am obţinut? Cercei. Aşa funcţionează mintea hipsterului. Desigur, de aici putem observa clar, cum mama lor, la propriu, este LaDy CaCa, pentru că doar ea se poate încălţa cu două ugere de vacă, îşi poate face chiloţi din spinare de porc spinos şi bretele din crocodil; şi le poate purta toate la un loc cu atâta amar de coaie, încât să dea impresia că, chiar arată bine. Astfel, CaCa, nefiind pe trend, şi sfidând orice normă de decenţă, a dat hipsterului care o venerează, un fals simţ de încredere în sine. Şi pentru asta sper că o să îi putrezească pizda în ea, să îi moară naţia şi seminţia, şi să-i mănânce viermii găoaza, ca să nu fiu nevoit să-mi pătez eu personal, blazonul familiei cu sângele ei spurcat, când îi smulg uterul cu claparii mei cu ţepi.
Dar să analizăm.
Stil:
Niciodată nu trebuie să recunoşti că stilul este cel mai important pentru tine. Pentru început, mergi fără frică pe second-hand-uri. Tinzi spre look-ul vagabond fără casă, dar chic(şic). Pentru că hipsterul este noua formă de rebeliune între clasele sociale, şi o ia între buci mai ceva ca Dudu Steel. El respinge main-streamul, in totalitatea sa. Nimic din ce e comun nu e bun. Tendinţele de modă, de frizuri, accesorii, muzică ş.a.m.d. sunt, în ochii hipsterului, pentru ţăranii care îmbrăţişează obscuritatea şi îşi doresc sa fie trataţi ca restul turmei. Hipsterul e aşa de rebel, încât refuză să fie rebel, doar ca să evite tendinţele revoluţionare din lume. Un fel de... piţiponc...
Astfel, ca să fii un hipster pocăit, tre să ai ochelari de tocilar, versiunea anilor '90, cu ramă lată de plastic, fără lentile. Dacă găseşti mizerii de ălea cu "jaluzele", cum poartă Kanye West, ca să nu vezi căcat prin ei, mai bine! Apoi izmene. Nu blugi pană, mulaţi, strâmţi, tur-lăsat. Nu. Izmene. Blug de ala de cârpă, supra-purtat, dus la croitor si modificat. Cămăşile vechi a lu' raposatu' de bunicu' sunt aur curat! De asemenea tre' fii anorexic şi să nu depăşeşti 42 de kile. În america e prea main-stream să fii obez. Toţi sunt obezi, so fuck the system! Fii anorexic! Şi bineînţeles că tre' să ai papuci coloraţi. Coloraţi strident, roz cu mov, verde cu turcoaz, roşu cu portocaliu.
Ca mascul hipster, lama şi spuma îţi sunt duşmani de moarte. Nu te bărbiereşti. Ever. Tre' să îţi creezi în cap imaginea că doar corporatiştii slinoşi se bărbieresc zilnic şi că e prea pe tendinţă să ai obrazul curat; aşa că încerci să te amăgeşti, şi pe tine, şi pe cei din jur că suferi de un sindrom de dezordine ordonată.
Nevoia de pălărie e de asemenea mare. În carouri.
Accesorii:
Astea sunt pentru tine ca o ciupercă din SuperMario! Trebuie să profiţi de ciupercă, pen'că-ţi dă putere să invingi ăilalţi hipsteri.
Poţi opta pentru o bicicletă de aia de căcat, cu ghidon în formă de coarne de berbec, şi roţi subţiri, semicursieră cum îi zic românii. Că e zgâriată sau căcat, nu contează. Doar luzării au chestii noi. Apoi tre' să fumezi, ca un hipster cu respect de sine. Şi pentru că eşti anorexic şi cheltuieşti prea putin pe mâncare, sari în ţigări de alea de lux, la 30-50 de lei, în cutie fină. Fumezi numa' jumate şi o stingi degajat în faţa pofticioşilor, pentru că îţi permiţi. Să fumezi toată ţigara e prea comun.
Tehologic, hipsterul este inert, dar din natura sa, este un Apple-fag. Are toate versiunile de iPod, iPhone şi alte "gadgeturi" la supra-preţ. Şi le foloseşte pe toate în văzul lumii. Aţi zice că joacă Angry Birds, dar e deja prea comun. Apple e unu din drogurile hipsterului, dar acesta poate sări şi la amestecuri de pastile pisate, fie ele şi de tuse. Heroina e prea main-stream.
Interese:
Nu o să întâlneşti hipster cu o culoare preferată măcar. Deşi este zero barat la capitolul tehnologic, trebuie să ştii valori HEX si CMYK doar ca să îţi formezi o vagă opinie şi să ajungi la concluzia că poate îi place verdele... Cât despre muzică, ori ascultă o formaţie homosex, indie, ori aşteaptă ca una care e acum best-seller să se demodeze, şi să o asculte peste vreo 5 ani. De altfel, orice hipster care se respectă a fost luat măcar odata la autostop de o formaţie obscură de care n-a auzit nimeni şi o să aibă o poveste extrem de futincuristă şi plicticoasă despre asta, dar şi fotografii cu respectivii, pentru că hipsterul este un fotograf excelent.
Deci, când apare primul hipster în zona ta, o să dispară iPhoanele, camerele foto la supra-preţ şi CD-urile de căcat din benzinării.
Convingeri:
Eşti semi-religios, ca hipster. De fapt, nici tu nu prea ştii ce crezi. Mai degrabă ai crede în grifoni. Nu sunt aşa comuni. Totuşi, trebuie să te lauzi mereu cu locul tău de baştină, să araţi că tu ai fost "hip" acolo înainte să fie hipstăreala cool. De altfel, hipsterii se uită doar pe Trinitas şi EtnoTV. Celelalte canale sunt prea... main-stream. Toţi banalii se uită la ştiri.
Alimentaţie:
Majoritatea hipsterilor sunt vegetarieni. Totuşi, poţi fi ceva nou, şi original. De exemplu: orinco-porumbo-lăptuco-oleagino-fagian. Adică să mănânci lăptuci şi porumb fierte în ulei, în timp ce-ţi rozi unghiile. De asemenea, ca hipster, dacă ţi-e foame, mâncami-ai pula.
De câţi hipsteri e nevoie ca să schimbi un bec? De doi, unu' să schimbe becul şi unu' să-i sugă pula lu' Morgan Freeman.
Mă tem că dacă hipsterii sunt în continuare foarte dezorganizaţi, ca şi curent, nu se suţin între ei o să-şi poarte în continuare ranchiună, o să devină cu toţii emo... Da' nu-mi fac griji, că pentru ăia, am ghid.
Origini:
Hipserul a pornit, ca toate câcaturile şi tembelismele lumii, din America. Am constatat de-a lungul vremii că oamenii care n-au nimic, au o motivaţie să fie mereu ocupaţi, ca să aibă ceva. Dar orice ar fi acel ceva, il au prea târziu şi se bucură prea puţin. Pe partea cealaltă a baricadei, stau preafericiţii. Ăia de se nasc în familii de traficanţi de droguri, care la 16 ani conduc Maseratti sau Bentley. Ăia care sunt prea sătui de tot ceea ce nouă, oamenilor de rând, ni se par chestii excentrice, extraordinare sau aproape imposibile de atins. Un fel de... mârlani de Dorobanţi; manelişti de ăia cu ceafa groasă şi pula direct proporţională cu IQ-ul. îi plictiseşte orice, aşa că îşi caută refugiu în orice. Iau un doi căcaţi de câine, îi învelesc în staniol. Ce am obţinut? Cercei. Aşa funcţionează mintea hipsterului. Desigur, de aici putem observa clar, cum mama lor, la propriu, este LaDy CaCa, pentru că doar ea se poate încălţa cu două ugere de vacă, îşi poate face chiloţi din spinare de porc spinos şi bretele din crocodil; şi le poate purta toate la un loc cu atâta amar de coaie, încât să dea impresia că, chiar arată bine. Astfel, CaCa, nefiind pe trend, şi sfidând orice normă de decenţă, a dat hipsterului care o venerează, un fals simţ de încredere în sine. Şi pentru asta sper că o să îi putrezească pizda în ea, să îi moară naţia şi seminţia, şi să-i mănânce viermii găoaza, ca să nu fiu nevoit să-mi pătez eu personal, blazonul familiei cu sângele ei spurcat, când îi smulg uterul cu claparii mei cu ţepi.
Dar să analizăm.
Stil:
Niciodată nu trebuie să recunoşti că stilul este cel mai important pentru tine. Pentru început, mergi fără frică pe second-hand-uri. Tinzi spre look-ul vagabond fără casă, dar chic(şic). Pentru că hipsterul este noua formă de rebeliune între clasele sociale, şi o ia între buci mai ceva ca Dudu Steel. El respinge main-streamul, in totalitatea sa. Nimic din ce e comun nu e bun. Tendinţele de modă, de frizuri, accesorii, muzică ş.a.m.d. sunt, în ochii hipsterului, pentru ţăranii care îmbrăţişează obscuritatea şi îşi doresc sa fie trataţi ca restul turmei. Hipsterul e aşa de rebel, încât refuză să fie rebel, doar ca să evite tendinţele revoluţionare din lume. Un fel de... piţiponc...
Astfel, ca să fii un hipster pocăit, tre să ai ochelari de tocilar, versiunea anilor '90, cu ramă lată de plastic, fără lentile. Dacă găseşti mizerii de ălea cu "jaluzele", cum poartă Kanye West, ca să nu vezi căcat prin ei, mai bine! Apoi izmene. Nu blugi pană, mulaţi, strâmţi, tur-lăsat. Nu. Izmene. Blug de ala de cârpă, supra-purtat, dus la croitor si modificat. Cămăşile vechi a lu' raposatu' de bunicu' sunt aur curat! De asemenea tre' fii anorexic şi să nu depăşeşti 42 de kile. În america e prea main-stream să fii obez. Toţi sunt obezi, so fuck the system! Fii anorexic! Şi bineînţeles că tre' să ai papuci coloraţi. Coloraţi strident, roz cu mov, verde cu turcoaz, roşu cu portocaliu.
Ca mascul hipster, lama şi spuma îţi sunt duşmani de moarte. Nu te bărbiereşti. Ever. Tre' să îţi creezi în cap imaginea că doar corporatiştii slinoşi se bărbieresc zilnic şi că e prea pe tendinţă să ai obrazul curat; aşa că încerci să te amăgeşti, şi pe tine, şi pe cei din jur că suferi de un sindrom de dezordine ordonată.
Nevoia de pălărie e de asemenea mare. În carouri.
Accesorii:
Astea sunt pentru tine ca o ciupercă din SuperMario! Trebuie să profiţi de ciupercă, pen'că-ţi dă putere să invingi ăilalţi hipsteri.
Poţi opta pentru o bicicletă de aia de căcat, cu ghidon în formă de coarne de berbec, şi roţi subţiri, semicursieră cum îi zic românii. Că e zgâriată sau căcat, nu contează. Doar luzării au chestii noi. Apoi tre' să fumezi, ca un hipster cu respect de sine. Şi pentru că eşti anorexic şi cheltuieşti prea putin pe mâncare, sari în ţigări de alea de lux, la 30-50 de lei, în cutie fină. Fumezi numa' jumate şi o stingi degajat în faţa pofticioşilor, pentru că îţi permiţi. Să fumezi toată ţigara e prea comun.
Tehologic, hipsterul este inert, dar din natura sa, este un Apple-fag. Are toate versiunile de iPod, iPhone şi alte "gadgeturi" la supra-preţ. Şi le foloseşte pe toate în văzul lumii. Aţi zice că joacă Angry Birds, dar e deja prea comun. Apple e unu din drogurile hipsterului, dar acesta poate sări şi la amestecuri de pastile pisate, fie ele şi de tuse. Heroina e prea main-stream.
Interese:
Nu o să întâlneşti hipster cu o culoare preferată măcar. Deşi este zero barat la capitolul tehnologic, trebuie să ştii valori HEX si CMYK doar ca să îţi formezi o vagă opinie şi să ajungi la concluzia că poate îi place verdele... Cât despre muzică, ori ascultă o formaţie homosex, indie, ori aşteaptă ca una care e acum best-seller să se demodeze, şi să o asculte peste vreo 5 ani. De altfel, orice hipster care se respectă a fost luat măcar odata la autostop de o formaţie obscură de care n-a auzit nimeni şi o să aibă o poveste extrem de futincuristă şi plicticoasă despre asta, dar şi fotografii cu respectivii, pentru că hipsterul este un fotograf excelent.
Deci, când apare primul hipster în zona ta, o să dispară iPhoanele, camerele foto la supra-preţ şi CD-urile de căcat din benzinării.
Convingeri:
Eşti semi-religios, ca hipster. De fapt, nici tu nu prea ştii ce crezi. Mai degrabă ai crede în grifoni. Nu sunt aşa comuni. Totuşi, trebuie să te lauzi mereu cu locul tău de baştină, să araţi că tu ai fost "hip" acolo înainte să fie hipstăreala cool. De altfel, hipsterii se uită doar pe Trinitas şi EtnoTV. Celelalte canale sunt prea... main-stream. Toţi banalii se uită la ştiri.
Alimentaţie:
Majoritatea hipsterilor sunt vegetarieni. Totuşi, poţi fi ceva nou, şi original. De exemplu: orinco-porumbo-lăptuco-oleagino-fagian. Adică să mănânci lăptuci şi porumb fierte în ulei, în timp ce-ţi rozi unghiile. De asemenea, ca hipster, dacă ţi-e foame, mâncami-ai pula.
De câţi hipsteri e nevoie ca să schimbi un bec? De doi, unu' să schimbe becul şi unu' să-i sugă pula lu' Morgan Freeman.
Mă tem că dacă hipsterii sunt în continuare foarte dezorganizaţi, ca şi curent, nu se suţin între ei o să-şi poarte în continuare ranchiună, o să devină cu toţii emo... Da' nu-mi fac griji, că pentru ăia, am ghid.
Cri-Cri-Cri, toamnă gri, să-mi bag pula-n mă-ta
Mă enervează toamna. Pe unii îi melancolico-mâhneşte. Că e anotimpul recoltei, e colorat tot, dar e primul pas spre iarna geroasă, că începe şcoala, că pula mea. Mă enervează toamna. Mă enervează aproape la fel de mult ca ecologiştii. Mă enervează că nu ştiu de ce vremea crede că are simţul umorului. Da' nu-l are. Sunt 15 grade afară, dar mai am puţin şi-mi caut salopetă de schi. La sfârşit de martie dacă sunt 15 grade, umblu în tricou. Apoi apar doctorii la tv, să ne prevină de viroze şi să ne facem vaccin. Ce mizilic ieftin. Io nu-mi fac prostia aia de vaccin anti-gripal. Şi ştiţi de ce? Că-mi dă o răceală, de care par să nu mai scap până în februarie, pe lângă faptul că de fiecare dată când tre' să îl fac, ori nimeresc o babă idioată, ori o tinerică entuziastă să-mi vadă fălcile găozului, ca după, să nu mai pot sta jos trei zile. Serios, tot personalul medical de la noi e Made in China?
Dar e hazliu cum îi vezi pe toţi cu muci, cum se chinuie să fumeze o ţigară. În miezul nopţii, pe la 9 dimineaţa, babele merg cu palton, mănuşi şi ciuperci pe cap, în târg. Şi fiindcă-s aproape fosile, le prinde dimineaţa, adică orele 12-1. Şi să le vezi cu sacoşa cu castraveţi pentru murat într-o mana şi paltonu' în cealaltă, gâfâind, prin autogări.
Şi apoi mai e mă-ta. Şi odată cu toamna, mă-ta e mai proastă. Aşa fac femeile toamna, când cuibăresc. Îs mai proaste: "vai să nu răceşti; vai să te îmbraci bine; vai să nu te văd bolnav/ă, vai ai răcit; vai de ce nu te-ai îmbrăcat; vai eşti bonav/ă". Căcat. Îţi trece. Ai doar muci şi scuipi chestii ciudate dimineaţa, după ce fumezi.
Ar fi util pentru omenire să nu mai fie toamnă, şi iarna să vină direct. Te trezeşti dimineaţă, deschizi uşa, HOP! zăpadă de un metru. Să mai moară nişte proaste. Aşa s-ar mai îmbunătăţi calitatea medie a fiinţelor umane, prin simpla ne-participare la procreere. Că şi aşa, cele care sunt, nu prea au ce da mai departe. Parcă subit s-au deşteptat femeile. Iluzia asta persistă printe proştii care n-au ochiul format, dar eu, fiind un mistic, văd aceste subtilităţi. Ce ar spune, spre exemplu, Lincoln, despre Rihanna? "Rum-pa-pa-pa, Rum-pa-pa-pam, man down". Cred că bătrânul Abe ar scuipa-o între ochi, fără remuşcări, spunându-i: "fă, pentru asta v-am eliberat io din sclavie?"
Nimeni nu ştie care e scopul concret al toamnei. Nimeni. La fel cum nimeni nu ştie versurile de la melodia lu' Mory Kante, toţi pretind că mormăie ceva şi tipă deodată "YEKE YEKE!". Plus că toamna n-aduce nimic bun - toamna se numără bobocii. Căcat. Io dacă n-am gâşte, ce pula mea să număr? Câţi metri de pulă au intrat până acum în Jenna Jamenson? Câţi idioţi încă au impresia că Stela şi Arşinel sunt încă simpatici? Ce să număr? În perioada asta totul e ca o pulă cu prepuţ.
În schimb, Topârceanu se simte bine. El şi greierii care-i dansează pe creier...
Dar e hazliu cum îi vezi pe toţi cu muci, cum se chinuie să fumeze o ţigară. În miezul nopţii, pe la 9 dimineaţa, babele merg cu palton, mănuşi şi ciuperci pe cap, în târg. Şi fiindcă-s aproape fosile, le prinde dimineaţa, adică orele 12-1. Şi să le vezi cu sacoşa cu castraveţi pentru murat într-o mana şi paltonu' în cealaltă, gâfâind, prin autogări.
Şi apoi mai e mă-ta. Şi odată cu toamna, mă-ta e mai proastă. Aşa fac femeile toamna, când cuibăresc. Îs mai proaste: "vai să nu răceşti; vai să te îmbraci bine; vai să nu te văd bolnav/ă, vai ai răcit; vai de ce nu te-ai îmbrăcat; vai eşti bonav/ă". Căcat. Îţi trece. Ai doar muci şi scuipi chestii ciudate dimineaţa, după ce fumezi.
Ar fi util pentru omenire să nu mai fie toamnă, şi iarna să vină direct. Te trezeşti dimineaţă, deschizi uşa, HOP! zăpadă de un metru. Să mai moară nişte proaste. Aşa s-ar mai îmbunătăţi calitatea medie a fiinţelor umane, prin simpla ne-participare la procreere. Că şi aşa, cele care sunt, nu prea au ce da mai departe. Parcă subit s-au deşteptat femeile. Iluzia asta persistă printe proştii care n-au ochiul format, dar eu, fiind un mistic, văd aceste subtilităţi. Ce ar spune, spre exemplu, Lincoln, despre Rihanna? "Rum-pa-pa-pa, Rum-pa-pa-pam, man down". Cred că bătrânul Abe ar scuipa-o între ochi, fără remuşcări, spunându-i: "fă, pentru asta v-am eliberat io din sclavie?"
Nimeni nu ştie care e scopul concret al toamnei. Nimeni. La fel cum nimeni nu ştie versurile de la melodia lu' Mory Kante, toţi pretind că mormăie ceva şi tipă deodată "YEKE YEKE!". Plus că toamna n-aduce nimic bun - toamna se numără bobocii. Căcat. Io dacă n-am gâşte, ce pula mea să număr? Câţi metri de pulă au intrat până acum în Jenna Jamenson? Câţi idioţi încă au impresia că Stela şi Arşinel sunt încă simpatici? Ce să număr? În perioada asta totul e ca o pulă cu prepuţ.
În schimb, Topârceanu se simte bine. El şi greierii care-i dansează pe creier...
Subscribe to:
Posts (Atom)
Online NOW!
