Sperma este, așa cum bine cunoaștem, numită din popor în fel de fel de variațiuni. De la slobozi, la smâtcă și mâzgâz, la tencuială și ulei de măgar. Și pentru că sunt o enciclopedie umană, pardon, divină, o să vă ajut să vă și distrați cu ea, după ce țâșnește spre nasoala în care ați ținut gunoiu'.
Astăzi, pentru că asta e o nouă serie pe care o încep, o să aprofundăm despre smârgâz. Cum bine se știe, eu încep mereu serii tari, și nu pe toate le termin. Dar ăsta e un paradox, pentru că nici seria seriilor neterminate n-o s-o temin in stilul ăsta. Altfel spus, dacă aș termina o serie, aș termina două, că și aia a seriilor neterminate ar fi gata. Desigur, eu nu obișnuiesc să las chestii neterminate. Întrebați-o pe fosta mea gagică. Bine, poate doar o dată, dar nu dormisem de mult și ea nu era bucuroasă să mă vadă, sau ceva. Nu știu.
Buuuuuuun... Nu mai lungim povestea, trecem la chestii serioase.
1. Manevra Spider-Man.
Nu știu dacă trebuia să încep tocmai cu asta, că e pentru avansați. Dar mi-e lene să îi schimb cifra din față și să scriu despre altceva până mai târziu.
Așa. Se ia duduia, se pune capră. De-a lungul vremii, futând ca un cal bizonic ce sunt, am aflat că așa e cel mai mișto să te termini, că e mai repede, și e și practic. Trebuie să te termini înaintea ei, altfel nu are farmec. Deci. Aici trebuie coordonare perfectă. Mâna, pula, gura, toate, trebuie să fie într-un tandem perfect. Înainte să îți vină, îl scoți pe Atârnache afară și te lăbezi bine în palmă, să aduni slobozu'. În același timp, îi scuipi pe spate, băltuțe mici. O să fie cald, așa că ea o să se întoarcă mirată că ți-a și venit, și o să zică: "Gata deja?". Moment în care... JEAP! Îi tuflești una, direct în față, cu mâna plină de înotători, strigând din toți plămânii: "SPIIIDEEEER-MAAAAAN!"
Observăm nevoia de coordonare precum și a elementului surpriză, da?
2. Gargara cu surprize.
Trebuie să îți pară că îți plac scârboșeniile, sau că în noaptea aia ești mai pervers decât de obicei. Beregată, cu final fericit. Atât ceri. Muiță bună pe maț. Când îi dai drumul în gură, o lași să adune tot. Neapărat să fii parșiv: "Iubi... fă gargară". În clipa în care a început să lase capul pe spate și să împingă aerul încet din plămâni, ii fuți una strașnică peste frunte, să îngită tot. Surprinsă, va căuta pe fața ta o explicație, moment în care îți iei privirea de Tony Montana și mormăi: "te dracu' scârboasa pulii!". Poți s-o și scuipi, dar asta e opțional. Depinde de cât de hardcore te simți în momentu' ăla.
3. Gura de Leu.
Asemeni filmului "Regele Leu", trebuie să preiei rolul babuinului Rafiki. Iei mamaia, o pui în genunchi. Așa îi stă bine unei femei. Îi dai muie. De pe scaun e cel mai bine, cel mai practic. Și te termini în gură, cu rugămintea să îți arate gura plină. Când o să caște gura, bagi suav degetul mare, suficient cât să îl ungi cu spermă, apoi îi pui mâna dreaptă, cu palma pe tâmpla ei stângă, și în timp ce o privești în ochi, galeș, duios și epuizat, îi tragi o dungă pe frunte și șoptești, zâmbind duios: "Simba..."
4. Gambitul Wilson.
Îmi place Tom Hanks. În Naufragiatul, și-a tăiat o palmă, după care a pus mâna pe o minge de la compania producătoare Wilson. Asemeni lui Robinson care l-a botezat pe băștinaș, Vineri, așa avea să rămână și numele mingii, companionul lui Hanks. Gambitul ăsta este la fel de frumos, pe cât e de complicat și pretențios. Ca la Spider-man, coordonarea contează mult. Trebuie să o faci să se simtă jegoasă, mai ales dacă nu îi plac chestii de genul. Înainte de toate, la începutul serii, pune-o să se machieze strident. Apoi, la mai sus, te termini în mână. Te întinzi lângă ea cu pumnul strâns, și îi arzi una în ovare sau la rinichi. Când rage de durere, cu ochii închiși strâs, și cu gura căscată, îi lași amprenta palme pe toată fața, iar când face ochi din nou, îi spui, cu teamă în privire: "Oh Wilson, I'm so sorry..."
Așadar, supuși loiali, data viitoare când dați bucă, țineți minte sfaturile astea și poate vă condimentați puțin viața sexuală. Dacă nu, măcar dati-i proastei condimentu' vostru.
Ah, și dacă vrea cineva esență de Alki, mă găsiți pe facebook. Exclus grase.
Despre bărbați cu ovare
Fenomen straniu, de ceva vreme, aș spune, dacă n-aș știi mai bine.
Io eram puștan coșuros, ca voi, și abia descopeream laba cân... Nu. Stai. Eu am fost mereu zeu. Așa. Deci; io eram zeu, cum voi n-o să fiți niciodată, și practicam manuela puternic, când pe teve se scălămbăiau trei druizi ciudați, îmbrăcați la fel, cu dans de gay, care vor să fie asfixiați cu pula. Mai târziu am înțeles că ăia trei s-au clonat, iar clonele lor erau cam la fel ca și produsul original. De căcat.
Vorbesc bineînțeles de 3rei Sud Est, respectiv Negrutzu, Laurențiu Duță, și tipul ăla dubios, cu cioc, oxigenat, pe care nimeni nu-l cunoaște și toată lumea a uitat de el. Unu' era un fătălău total, moartea femeilor, unu' era mare bulibașă de raperi și unul scheuna ca un eunuc din Suleyman Magnificul. Ei se scremeau să cânte ca după zile de tras la plug. Îi măcina lipsa ta, ii chinuiau amintirile și îi durea curu' de la hemoroizi.
La primele xerox-uri apărute atunci, hop! apar alți trei. Valahia. CE MIORITIC! Desigur, ei erau niște clone eșuate. Același ciclu totuși avea să se repete. Costel Ioniță făcea nasoalele să-și umecteze chiloții, tipu' ălalalt era o voce de umplutură, anonim, degeaba, acum uitat, și mna... trebuiau să fie trei, ca să fie la număr, iar Mihai Trăistariu rugugea ca o muiere c-o viespe-n pizdă.
Aici se conturează deja un tipar:
Laurențiu Guță și Costică Ioniță au ajuns producători. Cumva. Nu știu cui au supt pula ca să ajungă acolo. Dar au ajuns. Tipii ăialalți au fost uitați de toată lumea, iar ăștia de cântă ca niște muieri au plecat la televiziuni.
Observăm, da?
"Românii au Talent" s-a căcat pe tot ce a construit până atunci, și i-a dat lu' Narcis Iustin Ianău premiul de cel mai talentat român de acum 3 ani. Vax. Vax-albina. El a prins curaj, deși sămânță de coaie n-a prins, și s-a dus la Eurovision. Eurovision câștigat mai de mult tot de un scapet, cu voce de pigmeu subnutrit. Trăistariu. Care acum își face implat de păr. Pretine... Fă-ți un implant de coaie, ca să cânți și tu ca un bărbat, că păr crește și la cur. Dar nu e ca și cum o să te tragă un curent acolo.
Ianău a dat la Eurovision peste nemesisul său. Singurul om fătat de găină: Cezar "dă vois" Ouatu.
Și înțeleg cumva că e greu să cânți așa. E greu să pârțâi de la subbraț, e greu să tragi elicoptere cu genele, dar asta nu înseamnă că cineva trebuie să o facă, sau că trebuie să ne placă, să aplaudăm și să votăm cine pula mea mai are sprâncene după ce a cărat cu ele două camioane cu păpușoi. Nu?
Acuma pe aia dreapta. Ce pula mea a fost în capul vostru, de-ați votat oameni care ridică note mai sus decât Mariah Carey? Eu credeam că bărbăția se măsoară în coaie, nu în frustrați scapeți. Serios. Uitați-vă la scandinavi. Ăia bărbați! Nume numai cu consoane: Kirak-s-gar Ggar. Munteni, puternici. Nu șoareci de asfalt. Oameni de-ăia care umplu piane cu plumb și le aruncă la etajul 3, asa... doar de amuzament.
Bă băieți... Io tre să vin la putere cât mai repede, că vă duceți dracu' de râpă...
Io eram puștan coșuros, ca voi, și abia descopeream laba cân... Nu. Stai. Eu am fost mereu zeu. Așa. Deci; io eram zeu, cum voi n-o să fiți niciodată, și practicam manuela puternic, când pe teve se scălămbăiau trei druizi ciudați, îmbrăcați la fel, cu dans de gay, care vor să fie asfixiați cu pula. Mai târziu am înțeles că ăia trei s-au clonat, iar clonele lor erau cam la fel ca și produsul original. De căcat.
Vorbesc bineînțeles de 3rei Sud Est, respectiv Negrutzu, Laurențiu Duță, și tipul ăla dubios, cu cioc, oxigenat, pe care nimeni nu-l cunoaște și toată lumea a uitat de el. Unu' era un fătălău total, moartea femeilor, unu' era mare bulibașă de raperi și unul scheuna ca un eunuc din Suleyman Magnificul. Ei se scremeau să cânte ca după zile de tras la plug. Îi măcina lipsa ta, ii chinuiau amintirile și îi durea curu' de la hemoroizi.
La primele xerox-uri apărute atunci, hop! apar alți trei. Valahia. CE MIORITIC! Desigur, ei erau niște clone eșuate. Același ciclu totuși avea să se repete. Costel Ioniță făcea nasoalele să-și umecteze chiloții, tipu' ălalalt era o voce de umplutură, anonim, degeaba, acum uitat, și mna... trebuiau să fie trei, ca să fie la număr, iar Mihai Trăistariu rugugea ca o muiere c-o viespe-n pizdă.
Aici se conturează deja un tipar:
Laurențiu Guță și Costică Ioniță au ajuns producători. Cumva. Nu știu cui au supt pula ca să ajungă acolo. Dar au ajuns. Tipii ăialalți au fost uitați de toată lumea, iar ăștia de cântă ca niște muieri au plecat la televiziuni.
Observăm, da?
"Românii au Talent" s-a căcat pe tot ce a construit până atunci, și i-a dat lu' Narcis Iustin Ianău premiul de cel mai talentat român de acum 3 ani. Vax. Vax-albina. El a prins curaj, deși sămânță de coaie n-a prins, și s-a dus la Eurovision. Eurovision câștigat mai de mult tot de un scapet, cu voce de pigmeu subnutrit. Trăistariu. Care acum își face implat de păr. Pretine... Fă-ți un implant de coaie, ca să cânți și tu ca un bărbat, că păr crește și la cur. Dar nu e ca și cum o să te tragă un curent acolo.
Ianău a dat la Eurovision peste nemesisul său. Singurul om fătat de găină: Cezar "dă vois" Ouatu.
Și înțeleg cumva că e greu să cânți așa. E greu să pârțâi de la subbraț, e greu să tragi elicoptere cu genele, dar asta nu înseamnă că cineva trebuie să o facă, sau că trebuie să ne placă, să aplaudăm și să votăm cine pula mea mai are sprâncene după ce a cărat cu ele două camioane cu păpușoi. Nu?
Acuma pe aia dreapta. Ce pula mea a fost în capul vostru, de-ați votat oameni care ridică note mai sus decât Mariah Carey? Eu credeam că bărbăția se măsoară în coaie, nu în frustrați scapeți. Serios. Uitați-vă la scandinavi. Ăia bărbați! Nume numai cu consoane: Kirak-s-gar Ggar. Munteni, puternici. Nu șoareci de asfalt. Oameni de-ăia care umplu piane cu plumb și le aruncă la etajul 3, asa... doar de amuzament.
Bă băieți... Io tre să vin la putere cât mai repede, că vă duceți dracu' de râpă...
Drift de pe firu' logic
- Ch AFleks: :))
- Ch AFleks: ce kkt ai mancat?
- Alki: ce ma?
- Alki: :|
- Alki: eu nu-s vidanjă sa mananc căcat
- Ch AFleks: nush :))
- Ch AFleks: esti agresiv
- Ch AFleks: :))
- Alki: ah
- Alki: pastile de smecher
- Ch AFleks: aham
- Ch AFleks: erau cam proaste...
Ghid: Cum să îţi ţii zdreanţa din scurt, ca să nu azvârle
Asemeni lui Tudor Gorilă, ca Mesia celestru ce sunt, trebuie să pasez învăţăturile mele către generaţia proaspăt mirositoare de chiloţi de damă. Fiind un Dalai Llama al generaţiei mele, integrarea în absolut se face prin pizdă. Urmaţi, supuşi loiali, cu atenţie aceşti paşi, căci drumul spre fătătoare e lung şi anevoios, dacă eşti neştiutor.
Labiile sunt portalul spre o lume mai bună. Clitorisul e ghidul.
Femeile adoră ticăloşii. Fii, in fiecare zi, tot mai mult ca mine, fără scrupule.
Eşti stăpân pe propriul corp. Învaţă-l să îţi distrugă procesorul de conştiinţă, căci remuşcările fac din tine un om slab, fără parte de pizdă.
Caută urâte. În treaba asta, e ca la meserie. Începi de jos.
Nu merge cu flori şi ciocolată. Chestiile astea sunt pentru filme, şi chestii gay, ca dansatul cu Mihai Petre.
Dacă vrei să fuţi ceva exotic, alege o unguroaică. Să le facem femeilor lor, ce ne fac ei, ţării noastre.
Când simţi un fior în burtă, e semn că trebuie să te caci. Nimic mai mult. Nu te lăsa amăgit.
Eşti bărbat. Deci nu ai sentimente. Ai pulă. Asta compensează. Foloseşte ce ai.
Femeile nu te cred. Nu e problemă. Nici tu nu trebuie să crezi în ele.
E greu singur, dar e mai bine. Dacă ai totuşi ahiotant, ai grijă să fută el urâta. Dar nu fii egoist. Fute-o şi tu, dacă nu prinzi nimic mai bun.
Mă-ta e doar pentru făcut mâncare, curat şi spălat haine. La fel şi restul femeilor. Nu uita că n-au superputeri dincolo de menstruaţie.
Ciclul e doar o scuză ca să se comporte ca nişte javre. Îndură. O să ai reproşuri cu care s-o loveşti când îi e lumea mai dragă. Iar răzbunarea e mama satisfacţiilor.
Nu bărbaţii bat femeile. Femeile cer bătute. Iată:
- nu spală vasele
- te ceartă când te îmbeţi
- sunt proaste
- nu cred că sunt proaste
Mamaie nu mai are ciclu. De aia e aşa docilă. Că-şi cunoaşte locul.
Dincolo de bucătărie, femeia n-are nici o putere.
Replicile de agăţat sunt un mit. Singura chestie pe care trebuie să o spui la prima vedere e "Mhm... dar nu cred că îmi poţi face faţă".
Când femeia spune că e în ordine... NU E.
Nu poţi mulţumi o femeie. Concluzia? Nu mai încerca. Fă-o pe ea să te muţumească pe tine. Cu gura.
Nu contează ce spui. Pentru ele, contează cum o spui. Aşă că exersează în oglindă cel mai superb mod de a spune "Suge-o! Mai adânc, mă, că nu te muşcă de esofag!"
Încearcă să nu gândeşti cu voce tare. Femeile nu ştiu de partea a două a complimentelor. Ştii tu... "O privesc ca pe un înger!". E vorba să nu ştie ea continuarea: "care se îneacă cu sperma mea".
Nu arată bine. Dar minte. Minciuna te va duce departe.
Femeile mimează orgasmul ca să aibă relaţii. Slab...
Bărbaţii mimează relaţii ca să aibă orgasm!
Dacă te crezi tu, te va crede şi ea. Minciuna e cel mai mare aliat al tău.
O femeie bătută e o femeie împlinită. A reuşit să distrugă psihicul bărbatului, în aşa hal, c-a trebuit s-o dea ală de pereţi ca să tacă.
În afară de gaura caldă şi udă din corp, femeile n-au utilitate. De ce?
- ciclu? Nu, merci, păstraţi-l.
- copii? Nu, am Steam.
- muie? Normal. Doar n-o să se sugă singură.
Ţine minte, tânăr padawan, că aceste bestii, cu păr lung, machiaj şi unghii, n-au putere asupra ta, decât atâta câtă le dai. Fă-o să-şi cunoască locul. Altfel o să ţi-l cunoşti tu pe al tău. Şi crede-mă pe cuvânt, că e un loc mic, negru şi sinistru, unde nici un bărbat cu respect de sine nu vrea să ajungă.
Labiile sunt portalul spre o lume mai bună. Clitorisul e ghidul.
Femeile adoră ticăloşii. Fii, in fiecare zi, tot mai mult ca mine, fără scrupule.
Eşti stăpân pe propriul corp. Învaţă-l să îţi distrugă procesorul de conştiinţă, căci remuşcările fac din tine un om slab, fără parte de pizdă.
Caută urâte. În treaba asta, e ca la meserie. Începi de jos.
Nu merge cu flori şi ciocolată. Chestiile astea sunt pentru filme, şi chestii gay, ca dansatul cu Mihai Petre.
Dacă vrei să fuţi ceva exotic, alege o unguroaică. Să le facem femeilor lor, ce ne fac ei, ţării noastre.
Când simţi un fior în burtă, e semn că trebuie să te caci. Nimic mai mult. Nu te lăsa amăgit.
Eşti bărbat. Deci nu ai sentimente. Ai pulă. Asta compensează. Foloseşte ce ai.
Femeile nu te cred. Nu e problemă. Nici tu nu trebuie să crezi în ele.
E greu singur, dar e mai bine. Dacă ai totuşi ahiotant, ai grijă să fută el urâta. Dar nu fii egoist. Fute-o şi tu, dacă nu prinzi nimic mai bun.
Mă-ta e doar pentru făcut mâncare, curat şi spălat haine. La fel şi restul femeilor. Nu uita că n-au superputeri dincolo de menstruaţie.
Ciclul e doar o scuză ca să se comporte ca nişte javre. Îndură. O să ai reproşuri cu care s-o loveşti când îi e lumea mai dragă. Iar răzbunarea e mama satisfacţiilor.
Nu bărbaţii bat femeile. Femeile cer bătute. Iată:
- nu spală vasele
- te ceartă când te îmbeţi
- sunt proaste
- nu cred că sunt proaste
Mamaie nu mai are ciclu. De aia e aşa docilă. Că-şi cunoaşte locul.
Dincolo de bucătărie, femeia n-are nici o putere.
Replicile de agăţat sunt un mit. Singura chestie pe care trebuie să o spui la prima vedere e "Mhm... dar nu cred că îmi poţi face faţă".
Când femeia spune că e în ordine... NU E.
Nu poţi mulţumi o femeie. Concluzia? Nu mai încerca. Fă-o pe ea să te muţumească pe tine. Cu gura.
Nu contează ce spui. Pentru ele, contează cum o spui. Aşă că exersează în oglindă cel mai superb mod de a spune "Suge-o! Mai adânc, mă, că nu te muşcă de esofag!"
Încearcă să nu gândeşti cu voce tare. Femeile nu ştiu de partea a două a complimentelor. Ştii tu... "O privesc ca pe un înger!". E vorba să nu ştie ea continuarea: "care se îneacă cu sperma mea".
Nu arată bine. Dar minte. Minciuna te va duce departe.
Femeile mimează orgasmul ca să aibă relaţii. Slab...
Bărbaţii mimează relaţii ca să aibă orgasm!
Dacă te crezi tu, te va crede şi ea. Minciuna e cel mai mare aliat al tău.
O femeie bătută e o femeie împlinită. A reuşit să distrugă psihicul bărbatului, în aşa hal, c-a trebuit s-o dea ală de pereţi ca să tacă.
În afară de gaura caldă şi udă din corp, femeile n-au utilitate. De ce?
- ciclu? Nu, merci, păstraţi-l.
- copii? Nu, am Steam.
- muie? Normal. Doar n-o să se sugă singură.
Ţine minte, tânăr padawan, că aceste bestii, cu păr lung, machiaj şi unghii, n-au putere asupra ta, decât atâta câtă le dai. Fă-o să-şi cunoască locul. Altfel o să ţi-l cunoşti tu pe al tău. Şi crede-mă pe cuvânt, că e un loc mic, negru şi sinistru, unde nici un bărbat cu respect de sine nu vrea să ajungă.
Mihai Petre (nu) ne învață despre talent
Românii au talent. Mihai Petre nu are. Îmi pare rău. Zicea gagică-mea că îi admiră spiritul critic şi trebuie şi unul mai caustic într-un juriu, ca să nu treacă toată pleaba ofilită mai departe, cu un pas mai aproape de 120.000 de euro. Da, de acord. Dar nu Mihai Petre.
Și l-am urât pe Mihai Petre de la început. Nu sunt singurul. Dar la cum îl urăsc de vreo două săptămâni încoace, nu îl urăște nimeni. De când creierul lui beșit, pieptănat pe mijloc, a spus cea mai mare idioțenie din seria idioțeniilor idioate; a complimentat niște din ăia de dansau. Asta ar fi fost ok. Chiar n-am nimic cu ăia. Dar să ajungi tu, Mihai Petre, să ridici dansul la rang de mare artă și să îl idolatrizezi, e un pic cam mult. Am mai zis. Singura chestie care ar fi diferita pe lumea asta, dacă nu exista dansul, e că Mihai Petre n-ar mai fi lucrat la PROTV, și ar fi lustruit pantofi sau ar fi pieptănat babe cu cărare pe mijloc. În cel mai bun caz. Asta dacă nu ambala banane la Carrefour. Marș mă cu "pasiunea ta" care n-a produs nimic constructiv. Niciodată.
Pe lângă asta, Mihai Petre e sadic. Nu așa sadic ca mine. Poate mai sadic. Nu știu. Dar cu siguranță, e sadic în alt spectru. Eu, spre exemplu, aș putea să mă cac în pizda unei femei. Asta e una. Da' Mihai Petre e sadic în forma de victimă. Adică el s-a înscris acolo, fix ca să își ia puli în cur. Îi place. Mie îmi place tiramisu. Și brânzoaicele. Lui îi place să aibă curu' pâlnie pentru puli.
Nu e vina nimănui că la show-ul ăsta merg toți tâmpiții, cu mecle de diarie cu porumb, dar nici să trebuiască să îl înduri pe Petrică cu toanele lui de mare artist nu mi se pare corect.
Să ne gândim la dans. E o porcărie. Susțin constant ideea că dacă nu e doar o manifestare directă a ceea ce simți pe moment, și nu o regie care devine reflex pavlovian, meriți să fii castrat chimic, ridicându-l la rang de artă. Nu mă refer la atunci când, ca mine, am bagăt o palmă de ciuperci, două liniuțe și un cui gros în club, iar în momentul în care iese Morgan Freeman din perete și spune că e Dumnezeu, încep să dau din toate încheieturile, ca un Pinocchio pe sfori, scăpat pe scări. Nu. Că atunci ce știu eu, numai eu știu.
Mă refer totuși la dans de ala de pseudo-intelectuali, în care dansatoarea parca e ieșită din morgă și se lasă cu greu violată, cu ultima strofocare de energie, de un ciudat cu frac și ulei în păr.
Nu văd un talent în asta. Ca la MasterChef, când proasta aia a fiert niște paste cu legume. Ce a gătit ea? La fel și cu dansatul. Înveți niște pași, îi repeți ca o dronă. Un fel de religie. Înveți rugăciuni, e mișto la început, te simți spiritual, înălțat, miluit, degajat. P'aia e doar o poezie repetitivă care nu mai înseamnă nimic. La laba zilnică. Sau nu. Am un exemplu mai bun: are la fel de mult sens ca Mihai Petre: NU ÎNSEAMNĂ NIMIC!
Plus, e vorba de dans. Cui pula mea îi pasă de dans? La fluturi sau păuni e o chestie, că se unduiesc ăia la femele, și și-o ard la întuneric.
Suntem așa de fals evoluați încât să vedem în dans mai mult decât un mod prin care femeile arată că vor pulă și dârlăii că sunt mai mult decât disponibili să le-o dea?
Pardon. Sunteți.
Și l-am urât pe Mihai Petre de la început. Nu sunt singurul. Dar la cum îl urăsc de vreo două săptămâni încoace, nu îl urăște nimeni. De când creierul lui beșit, pieptănat pe mijloc, a spus cea mai mare idioțenie din seria idioțeniilor idioate; a complimentat niște din ăia de dansau. Asta ar fi fost ok. Chiar n-am nimic cu ăia. Dar să ajungi tu, Mihai Petre, să ridici dansul la rang de mare artă și să îl idolatrizezi, e un pic cam mult. Am mai zis. Singura chestie care ar fi diferita pe lumea asta, dacă nu exista dansul, e că Mihai Petre n-ar mai fi lucrat la PROTV, și ar fi lustruit pantofi sau ar fi pieptănat babe cu cărare pe mijloc. În cel mai bun caz. Asta dacă nu ambala banane la Carrefour. Marș mă cu "pasiunea ta" care n-a produs nimic constructiv. Niciodată.
Pe lângă asta, Mihai Petre e sadic. Nu așa sadic ca mine. Poate mai sadic. Nu știu. Dar cu siguranță, e sadic în alt spectru. Eu, spre exemplu, aș putea să mă cac în pizda unei femei. Asta e una. Da' Mihai Petre e sadic în forma de victimă. Adică el s-a înscris acolo, fix ca să își ia puli în cur. Îi place. Mie îmi place tiramisu. Și brânzoaicele. Lui îi place să aibă curu' pâlnie pentru puli.
Nu e vina nimănui că la show-ul ăsta merg toți tâmpiții, cu mecle de diarie cu porumb, dar nici să trebuiască să îl înduri pe Petrică cu toanele lui de mare artist nu mi se pare corect.
Să ne gândim la dans. E o porcărie. Susțin constant ideea că dacă nu e doar o manifestare directă a ceea ce simți pe moment, și nu o regie care devine reflex pavlovian, meriți să fii castrat chimic, ridicându-l la rang de artă. Nu mă refer la atunci când, ca mine, am bagăt o palmă de ciuperci, două liniuțe și un cui gros în club, iar în momentul în care iese Morgan Freeman din perete și spune că e Dumnezeu, încep să dau din toate încheieturile, ca un Pinocchio pe sfori, scăpat pe scări. Nu. Că atunci ce știu eu, numai eu știu.
Mă refer totuși la dans de ala de pseudo-intelectuali, în care dansatoarea parca e ieșită din morgă și se lasă cu greu violată, cu ultima strofocare de energie, de un ciudat cu frac și ulei în păr.
Nu văd un talent în asta. Ca la MasterChef, când proasta aia a fiert niște paste cu legume. Ce a gătit ea? La fel și cu dansatul. Înveți niște pași, îi repeți ca o dronă. Un fel de religie. Înveți rugăciuni, e mișto la început, te simți spiritual, înălțat, miluit, degajat. P'aia e doar o poezie repetitivă care nu mai înseamnă nimic. La laba zilnică. Sau nu. Am un exemplu mai bun: are la fel de mult sens ca Mihai Petre: NU ÎNSEAMNĂ NIMIC!
Plus, e vorba de dans. Cui pula mea îi pasă de dans? La fluturi sau păuni e o chestie, că se unduiesc ăia la femele, și și-o ard la întuneric.
Suntem așa de fals evoluați încât să vedem în dans mai mult decât un mod prin care femeile arată că vor pulă și dârlăii că sunt mai mult decât disponibili să le-o dea?
Pardon. Sunteți.
Subscribe to:
Posts (Atom)
Online NOW!
