Powered by Blogger.

Două-trei vorbe despre 50 Shades of Grey

Nu-mi vine să cred că scriu despre asta. E sub mine cu mult să aduc măcar în discuţie aşa ceva, dar nu mai pot. E ca o răbufnire pe care feed-ul meu de facebook nu o poate exprima. Noroc că am degete şi creier, iar asta îmi permite să fiu un ticălos în ochii multora.

Nu, nu s-a schimbat nimic. Nu citesc literatură. Mi se pare aberant şi inutil să citeşti o poveste foarte foarte foarte lungă. Dacă vrei să citeşti, fă-o. E benefic pentru creier, se încreţeşte şi îţi dezvolta imaginaţia. Dar citeşte chestii care să te ajute practic, la ceva. Învaţă să dai singur un var pe un perete nenorocit, în loc să plăteşti o avere unui beţiv de zugrav care oricum o să îşi bată joc de materiale. Învaţă să îţi aranjezi zambilele frumos în cameră, dacă crezi în feng shui, horoscop, Dumnezeu şi alte veselii.
În esenţă, citeşte orice te învaţă ceva folositor. Nu ştiu, orice îţi care în mână. "Cum să faci biceps şi antebraţ când mulgi capre", "Ghid de masturbare cronică", "Enciclopedia completă a înjurăturilor româneşti". Citeşte-mă pe mine. Orice. Citeşte orice, dar NU CITI 50 de umbre de Gri.

Nici eu n-am citit asemenea tâmpenie. Şi de ce aş face-o, când ştiu deja tot ce am nevoie din sutele de re-re-re-re-postări ale câtorva trailere ce mă poluează vizual, zilnic, peste tot pe net? Tocmai de aia ştiu şi pot să spun cu mâna pe inimă că e un căcat cu moţ, ambalat frumos.
Nu e literatură, decât de mâna a doua, scrisă de o grasă complexată. Ăia care fac benzi desenate râd de ea, de le sar toate balamalele. Pentru că asta merită o grasă care scrie poveşti de dragoste cu subînţeles.

Pe scurt, 50 Shades of Grey e o poveste obscur de simplă. Domnul Christian Grey e un Făt-Frumos modern, multi-triliardar, şef de mare corporaţie unde nimeni nu ştie ce se întamplă de fapt, dar merge şi e foarte mişto. Asta îl face pe domnul Gri foarte misterios. Bine... poate pentru puţici de liceu care se umectează când văd un tip cu maşină străină. Şi grase. Ca şi grasa care a scris porcăria asta. Bun. Să nu deviem.
La domnul Gri, merge o duduie oarecare, o ziaristă nasoală şi nefutută, care nu are habar de nimic cu privire la muncă, succes şi viaţă în general. Un fel de ţărancă de pe la noi. Şi cum se duce ea acolo, se întâlneşte cu Gri, Gri care, fiind multi-triliardar, are o aroganţă tipică omului cu bani. Asta, foarte fascinată de el, îl aseamănă cu o ceapă. Ceapa are straturi, iar Gri ar fi undeva la mijlocul cepei, de unde şi titlul cu umbre. Pe parcurs, metaforic, Gri devine tot mai întunecat. Iar asta se întâmplă, evident, din cauza unei femei proaste.

De aia n-au bărbaţii lucruri frumoase în viaţă. Că există proaste ca tipa aia. Proaste care nu văd potenţialul unui bărbat şi ce poate acesta deveni, ci vor să îl schimbe. Paradoxal, Gri are orice îşi poate dori aia, până şi aliura misterioasă, şi ea tot vrea să ştie ce mai e de capul lui. În esenţă, tipul e un futălău de zile mari. De ce n-ar fi? Dan Bilzerian e exemplul perfect care arată cum banii te pot face un extraordinar, dintr-un oarecare. Pe lângă faptul că fute de dărâmă, e şi un pic sado-maso. Mare schemă. Peste 60% din femei au fantezii cu dominare şi bondage înainte de futut. Iar aia, o neşcolită, neieşită în lume, când aude ce face ăsta, îi care în braţe cum cad babele iarna pe gheaţă.

Aia e tot. Asta e povestea din marele roman şi viitor film. O beşină cu nişte actori rigizi care au mai multe grimase constipaţi, decât în scenele BDSM în film. E semi-porno. Adică scuza perfectă pentru puştoaicele visătoare să îşi facă în cap un standard nefiresc şi ireal cu privire la futut.
Pentru că Georgel din capătu' străzii nu dă limbi, şi uneori îi pute gura. Aşa ajung puţicile astea mici, scorpii corporatiste, sugătoare de bani. Ştiu, credeţi-mă când spun că ştiu sigur că orgasmul ei e direct proporţional cu grosimea portofelului tău.

Filmul, precum şi cărţile, nu prezintă o intrigă, un eveniment, o întâmplare cu încercări care trebuiesc depăşite, ieşirea dintr-o stare de criză sau depăşirea condiţiei iniţiale a unui personal, prin imbunătăţirea sinelui. Nu. Prezintă o proastă care se îndrăgosteşte de un arogant obsedat de control care fute peste mediocru. Atât. Nu-ţi trebuie o săptămână liberă ca să citeşti toată cartea şi să înţelegi toate astea. E destul să foloseşti un pic creierul, şi realizezi că asta reiese. Am văzut două trailere şi e mai mult decât un spoiler. Filmul e aşa de plicticos, încât afli tot din trailer. N-are rost să mai dai 21 de lei la cinema în primăvara lui 2015.

Şi de ce nu s-ar îndrăgosti? Domnul Gri e tânăr, bogat, se spală foarte mult, miroase frumos, are maşini tari şi îl prinde foarte bine culoarea gri, pe care o îmbracă excesiv. Ce te aşteptai? Să se îndrăgosteasca aia la un interviu cu un gras pitic bătrân care nu vorbeşte foarte clar şi are ceva dosare pe la poliţie? Serios? Asta credeai? Că Domnul Gri e Irinel Columbeanu? Nu drăguţă...
Proastele sunt uimite de masculi alpha. Asta e lege. Trag la ei ca muştele la miere. O şi bate? Mai bun. Nu-i schimbă mediul de acasă, unde tac-su o altoia frecvent, rupt de beat.

Pentru că asta vor femeile. Rectific. Pentru că asta cred femeile că vor. Un bad-ass misterios, pe care să-l glorifice ca pe un trofeu. "Încă un tip pe care l-am descusut, şi-l manevrez cum vreau eu. Cine pula mea mai e şi Christian Grey? Cu pizda asta l-am făcut pe fraier! Acum îl pot eticheta şi trec la următorul."
Asta faceţi, dragele mele purtătoare de vagin. Etichetaţi bărbaţii după standarde ireale şi aveţi aşteptări absurde de la nişte oameni care vor, în esenţă, un singur lucru. Să aibă cu cine se înţelege.


Regret amarnic că o să-mi pun prostimea în cap, şi n-o să mai am acces la pizduţe de liceu, dar asta e.
Nu citi 50 Shades of Grey. E un căcat.

Câteva realități despre Halloween la români

De-a lungul timpului, am ajuns la o concluzie la care speram să nu ajung. Aceea că țara mea este populată, în mare parte, de handicapați cu găuri în creier. Serios. Uneori mă uit în jur și mă mir că marea voastră majoritate nu uită să respire. Sunteți deosebit de proști. Iar ca orice grămadă de proști, proștii români se împart, când vine vorba de Halloween, în două categorii mari. După cum urmează:


Proștii pentru.
În general, niște filistini care au impresii de culturalizați, emancipați și occidentali. Pula. Niște scremuți care beau Grolsch și se îmbracă de la second-hand. Hipsteri. Genul de oameni care au fost primii din cartier care au avut adidași roșii; care au un venit ușor peste medie și își permit să se considere peste medie, doar pentru că au dat de Otravă sau Răducu Constantinescu și au impresia că, și ei, la rândul lor, gândesc radical.
Am o denumire pentru genul ăsta de cururi: pârțari.
Ăștia sunt oamenii care se excită la orice chestie de genul Halloween, dar se lăbează la pornache cu shemale. Se adună, în haitele lor hipstero-pârțărești, și se duc la mall și la make-up artist să-i transforme în Dracula-suge-pula sau în Vrăjitoare cu mătura în cur. N-am o problemă cu asta. Fiecare e liber să fie cât de penibil vrea.
Dar când e vorba de explicația în sine, ei bine, e cam ca pescuitul pentru indivizii de vârsta a doua subjugați de neveste. Să îngheți de frig doua zile pe malul apei doar ca să bei o bere în tihnă. Abia asta e o tâmpenie. Cum să n-ai tu atâta sânge-n căcat încât să poți să te zdrobești liniștit in fața calculatorului și să adormi în pula goală în propriul pat? Asta nu înțeleg eu.


Proștii contra.
Ei bine, cu ei e ceva mai simplu. Cine e contra Halloween, e contra dintr-o serie de motive: ori e sătul de căcaturi luate de la alții, ori ar vrea să petreacă și el, dar e un cârnat ascuns sub o piatră, fără viață socială, si implicit, nu e invitat nicăieri, ori are feed-ul burdușit de pozele celor din prima categorie.
Ultimele două le-am lămurit prin simpla enumerare.
Dar ce te faci cu ăia care au ceva cu sărbătorile împrumutate? Cum? N-au dreptate? Prea luăm tot ce e americănește deja!
Mă-ta. Mă-ta goală. Românii n-au nimic al lor. Ba chiar lansez o provocare. Vreau să văd zece oameni care îmi aduc câte o sărbătoare tradițională românească. Evident că nu mă refer la Sfânta Parascheva, ci la ceva laic, în afara religiei. Apropo de asta. Bine că aveți bă, români proști, sărbători originale. Crăciunul nici nu e luat de la gnosticii evrei. Care de fapt nici nu e Crăciun, că nu e vorba despre cadouri și un pedofil gras, e o chestie cu nașterea imaculată acolo. Iar în primăvară, O, CONSERVATORII CURULUI, nu sărbătorim Paștele. Acolo e ceva cu o Înviere. Paștele e o sărbătoare laică, ce are direct legătură cu renașterea naturii, ciocni-mi-ați ouăle!
Sau aveați împresia că astea s-au inventat pe la Vaslui?


N-avem nimic tradițional. Mămăligă nu mâncau dacii, că n-au adus ei porumbul din Americi înainte de Columb. Nici sarmale, că alea le-au adus invadatorii asiatici. Noi doar am adăugat, se spune, carne. Futere, nici limba nu e a noastră. Iar asta ne face cei mai puțin latinizați din popoarele de sub romani.


Nu vă mai căcați asupra domniilor voastre. Dacă vreți ceva tradițional, hai să sărbătorim ziua recoltei, sau ca pe vremea credinței în Zamolxe, când nu plouă două săptămâni, să aruncăm în sulițe primii născuți. De fapt, mai mult ca sigur avem și noi ceva veselii de genul, ascunse bine de manualele de istorie a românilor.

Iar dacă vă place, de ce pula mea nu faceți o petiție? Și așa Preafericitul s-a super-agitat că e sărbătoare satanistă. Vezi dom'le, nu mai dă lumea bani la biserică, îi dă pe bostani. Din ce-și mai cumpără el lanțuri ca 50Cent?

Ideea e simplă. Asta e o chestie mișto pentru copii, pentru puștime, pentru amuzament și pentru afacerile care organizează un show cu ocazia asta, ca să facă un ban în plus. Nu e a noastră, dar hei, nici Black Friday nu e, iar acolo n-am auzit pe nimeni să se plângă că am copiat de la americani prețuri la iPhoane cu 60% mai mici.
Vrei să îl sărbătorești? Fă-o. Nu vrei? N-o fă. În ambele cazuri, orice ai alege, nu te căca asupra ta. Asta e tot. Nu ești mai bun decât ailaltă tabără. Sunteți egal de proști. Și în esență, degeaba faceți caz, pe majoritatea îi doarempulă de părerea voastră.


În drum spre casă, m-au speriat niște drăcari ascunși după un gard, cu măști și desene pe meclă. N-aveam bomboane și nici bani, să le dau măcar un leu simbolic. Le-am dat două țigări. Mi-au zis săru'mâna și le-au poștit în drum spre casă. Aia a fost tot.
Happy Halloween!

Cu și despre vot

Nu știu cum sunteți voi, dar eu, când aud de vot, parcă aud de medicamente pentru răceală. Propolis, vitamina C și paracetamol. Adică un mare placebo, o farsă, o șaradă de doi lei.
Cam ca treaba aia cu boala limbii albastre. Adică serios, există om pe lume, rațional, care să înțeleagă că o vacă poate avea limba albastră doar dacă bea cerneală sau dacă se varsă pe pășune un camion cu Chupa-Chups?
La fel și cu votul. Chiar există oameni care au impresia că cineva acolo, stă, numără, adună, sună, face pe dracu în patru ca să dea o cifră exactă de voturi și pula mea? Nu. trebuie să fii atât de surd încât să trebuiască să nu fii auzit în viața ta de fraudă. Caz în care, dacă ai aparat auditiv, și am să te întâlnesc, am să ți-l bag așa de tare în cur, încât ai să auzi sunetul propriului intestin subțire cum produce căcat.

N-ai pe cine vota. Și de ce ai face-o? Serios, de ce te-ai deranja să votezi?
Ei bine, pentru țărănoi e foarte simplu. Pentru că votarea are loc duminică. Așa că pe lângă biserică, mai au un prilej să își etaleze hainele alea bune. Plus că, pula mea, lumea bună iese în târg și își exercita atribuția de cetățean liber și democrat. Nu? Marș mă...
Asta pentru că, la ei la Popreaca, primarele e un individ care, măcar o dată a ajutat pe cineva cu o căruță de lemne. Și na, morții lui, e pesedist. De aia, găleata roșie și sacoșa cu pesede au cumpărat un mare vot. De care oricum nu pasă nimanui.

Desigur, marele dezavantaj al țării e că populația care ar trebui să aibă un cuvânt de spus, și aici exclud țărănoii găletari și pungari care se duc țanțoș la vot, face ca mine. Nu votează. Și aia e prost. Aia fute țara.
Pentru că, ăștia care avem ceva între urechi, nu ne deranjăm să ne urnim hoiturile până la grădinița sau alimentara proaspăt amenajată cu veceuri din pânză, numită secție de votare. Nu. Noi suntem comozi, stăm acasă, fumăm drog. Noi nu suntem ca pleaba. În timp, am realizat un adevăr, trist și sumbru. Acela că votatul n-are mare importanță. Iar explicația e simplă.

Trăim într-o țară în care, de vreo 9 ani se întămplă aceeași chestie în Parlament și în Guvern. Băsescu se cacă și opoziția se aruncă spre el, dând din coate și țipând: "Traiane, lasă-mă să-l miros!"
Exact asa se va întâmpla și după, nușt cât noiembrie. Niște indivizi care n-au pat acasă, vor dormi în continuare în fotolii, Ponta va face o rocadă cu Băsescu iar Udrea va face trotuarul. Și așa, se laudă că a făcut nu știu câti kilometri de autostrăzi.
Nu văd schimbări în doua sisteme politice care sunt așa tare la extreme încât ajung să fie același lucru, cu aceleași urmări. Ca implozia și explozia, ușor diferite dar cu același efect.

Dar în esență, chiar dacă am vota, noi ăștia care știm că pământul nu e plat, am fi minoritari. Fiindcă niște găleți și vreo doo kile de mâncare te duc tare-tare departe. De asemeni, pentru fundașii societății, și ajutorul social e o chestie mișto. Ajutor social plătit de noi, contribuabilii. Eu muncesc, mi se iau taxe, impozite, pula mea, pentru tot felul de ajutoare. Iar când șomerii inculți și ciobănoii de la capătu' lumii sunt, evident, mai mulți decât plătitorii de taxe, e clar că sistemul e bolnav. Sistemul va rămâne bolnav, iar în fruntea lui vor fi puși tot ăia care dau ajutoare și găleți electorale. Pe lângă noi, mai sunt ăia care muncesc pe afară. Pe care, pentru câteva sute de euro câștigați mai ușor afară decât în țară îi cam doarempulă de cine iese președinte.

Foarte clar că dacă votezi, n-ai voie să te plângi. Nu poți demonstra că nu tu l-ai pus în funcție pe ăla care te fură, pentru că votul e secret. Muie!

În concluzie, dacă ești vedetă, sau pula mea, apari și tu pe la tv ca să ai de o șaorma Dristor, formator de opinie, și oarecum influent pentru un segment mic de populație, mi se flutură oole de cine ești.
Să-mi spăl șosetele în oala ta cu ciorbă! Sunteți sub-umani pentru că plantați idei în capul altora.
Politicientii sunt niște moșnegi sparți pe care-i caută moartea pe acasă și se ascund în Parlament. Poate asta am să fac și eu când am să fiu cheag. Am să fiu președinte sau pula mea, măcar un deputat acolo...
Astea fiind scrise... Eu dacă nu vreau să ies la vot, nu ies.
Poate duminica aia am chef să chem o duduie să mă sugă de pulă până se îneacă cu măduva spinării, nu să aleg noua generație de bătuți-în-muie care îmi distrug sistematic orice șansă a unui trai decent.

A murit Robin Williams!

Din păcate, ilustrul actor a suferit foarte mult timp de depresii şi alte supărări.
Şi-a încheiat viaţa singur, prin asfixiere. Lumea a mai pierdut o nestemată. Fie-i ţărâna uşoară!

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

Adevăru' adevărat despre Bacalaureat

Dacă tot am absentat atâta vreme, măcar să intru cu o rimă; am zis azi cu Pardău, știți voi, ăla care face poze mișto și scrie despre dorneni, că mă apuc să critic bacalaureatul. Că asta fac io. Scriu material de hatereală pentru minți infecte, cel puțin la fel de bolnave ca a mea, care se agită ca niște virgini în fața pizdii. Cam cum s-a agitat azi o organizație de doi lei a unor părinți proști cu copii proști care nu știu mare lucru sau n-au făcut mare căcat la Bac. Dar înainte de asta, să lămurim câteva chestii, de bun simț. Ca să exclud din discuție aberanții care au ca ocupație principală laba și ștersul de bale de la gură.

1. Elevii sunt, în marea lor majoritate, niște imbecili siniștri.
Fără prea multe comentarii. Că asta sunteți, bă copii. Nu știți nimic. Vă promit. Sunteți prea superficiali. Îmi place cum sunteți tari în clanță în orice, dar să vină mă unu' la mine, să mă ia de piept, și să îmi zică: "băi fraiere, că tot ești tu bengos, când a scris X opera Y?". Nu. Mai degrabă mă cert cu unu' că are el impresia că n-ar trebui să-mi suflec eu pantalonii fără să mă epilez pe picioare.
Asta contează. Imaginea. De aia toată lumea sparge interneții cu orice, în afară de lucruri deștepte și mai ales, utile. Dacă pe facebook s-ar posta zilnic noțiuni măcar elementare din educație, teoreme, definiții, date, fapte, evenimente, mamă ce deștepți ați fi. Dar nu. Sunteți proști botă. Supărați-vă, dar ăsta e adevărul. Și mai este un adevăr aici.

2. Tocilarii le râd în nas.
Aici vorbesc de ăla gras care stă cinci ore pe zi la calculator și faceți mișto de el că nu poate să dea cu șutu' în minge la fotbal. Ăla ar să ia peste 8 la matematică, ăla a luat experimentat la TIC și are ECDL. Ăla ar să râdă la rândul lui de voi când săpați șanțuri și el apasă 3 butoane la două zile pentru un venit peste mediu.
Sau tipa aia care nu prea are mă-sa bani. Că e de la țară și ați râs de rochia ei la banchet. Aia știe 2 limbi străine, că le-a învățat când voi vă luați câte 2 limbi în gură pe terase.

3. Părinții sunt niște oameni bine-intenționați dar faptul că sunt proști nu îi ajută în direcția asta.
Nici eu n-aș vrea să îmi văd odrasla plângând, că n-a știut sau că a avut un eșec. E dureros, ai da orice să fie bine pentru el, că așa ar fi bine pentru tine. E copilul tău. Dar e vina ta, ca și părinte, poate în primul rând, că n-ai fost mai des la școală, să îi vezi note, situație, evoluție, părerea generală a profesorilor.
Bac-ul nu se ia cu meditații în luna mai pe bani mulți. Asta e foarte clar. Dacă copilul tău nu are o fundație de bază în viață, din primele clase, și îl lași de izbeliște ca să nu pari un părinte dur, aici e exclusiv vina ta. Greșelile lui ca elev sunt greșelile tale ca și părinte.
Bagă bine la cap: nu îi ești amic, prieten, tovarăș. Îi ești părinte. Nu sunteți egali, nu are libertate absolută. Are limite pe care trebuie să i le impui. Nu s-a cerut făcut, dar dacă tot e aici, e exclusiv datoria ta să îl faci mai om decât ai fost sau ești tu. Învață-l să facă box, să înoate și să citească. Ca să nu îi curgă scuipat din gură ca fraierilor ce citesc pe aici și se atacă în comentarii cu o gramatică de pocăit adventist labagiu.

3.1. Da' de când sunt eu așa sculos și îi învăț pe unii să își crească copiii?
De când am învățat să scriu cu exact atâția "i" ultimul cuvânt din fraza de mai sus.

3.2. Părinții n-au dreptate când spun că ministerul a neîndreptățit candidații.
Ministerul a emis niște variante, undeva în toamnă, anul trecut. Variante care erau subiecte posibile la Bac. Variante parcurse de profesori în timpul anului pentru a pregăti toți elevii și a prevedea un dezastru, de proporția celor din anii trecuți. Asta... dacă au avut cu cine.

3.3. Profesorii sunt prea toleranți.
Pentru o generație de pretențioși bășiți și căcați asupra lor, nu există militărie. Doamne ferește să fie cineva mai aspru, gata, e comunist. Bă, da, de acord, nici așa nu e bine. Da' acuma vă întreb pe voi, copii, știți profu' ăla de treabă, ala mișto care vă explică și aveți voi impresia că zboară timpul imediat la ora lui? Așa ar trebui să fie toți. Să vă placă de el, dar mai ales să vă învețe ceva. Un om integru, echilibrat, care să poată să pună punct când trebuie pus punct, ca discuția liberă să nu se schimbe în caterincă.
Nu uitați! Scopul lor este să vă învețe. Așa că lăsați-vă învățați. Nu aveți altă prioritate, grijă sau responsabilitate în afară de studiu. Chiar dacă vreo două ați rămas borțoase și urmează să fătați, cine știe, poate chiar la Bac.

4. Subiectele nu au fost grele. Punct.
Ca și elev, bă boule/fă vito, tu ai ca interes principal comanda de la AVON, de la Maricica din 12B, sau aplicația aia mișto cu care poți edita poze. Asta ne duce la primul punct. Am pus mâna azi pe ambele subiecte. Unui om normal care a pus mâna în viața lui, măcar de câteva ori pe cărți, da bă, cărți, de alea de hârtie, ca niște tablete, doar că cu pagini, da-da, de alea, îi lua cam 90-100 de minute să le rezolve.
Serios. Avem un poet național. Nu e național degeaba. A scris poate cea mai mare și mai complexă moștenire literară și-a lăsat-o pentru voi, care habar n-aveți cum îl chema măcar pe tac-so. Are statuie la Paris, opera lui a fost tradusă în zeci de limbi. Pula mea, îl citesc chinezii și nu vă deranjați voi? Păi vă meritați soarta, dacă nici pentru el nu v-ați deranjat.
Mai mult, subiectele examenului maturității sunt progresiv mai ușoare de prin 08-09, de la an la an.

5. Nu vă mai căcați pe voi.
Nici voi, nici părinții. Serios. Aveți 17-18-19 ani. Atât trebuia să faceți în ultimii 12. Să studiați. Nu spune nimeni să nu vă distrați, să nu râdeți, să nu țigări/beție/club/futut/terasă/ziua orașului. Dar nu ca țel principal. Study now, party later. Asta pentru cine a luat măcar A2 la engleză. Nu vă place cartea, nu știți nici o meserie pe lângă, măcar să fie compensatoriu. De aceea...

6. N-aveți voie să vă plângeți.
Pentru că n-ați muncit. N-aveți ce roade să culegeți, dacă n-ați arat, semănat și plivit nimic. E doar țărână uscată, crăpată de soare, ca să nu aveți voi dureri de cap sau bătături în palme.
Ce v-ați așteptat? Să vi se dea 10 din burtă? Era inevitabil să vină, nu e ca și cum v-a luat cu arcanul și n-ați știut. Dacă ați petrecut la banchete, acum fiți la fel de viguroși și când e vorba de o chestie serioasă. La petrecut ne pricepem toți.

7. Oare va supraviețui edu.ro anul acesta?
Sau intră iar de-odată toți cretinii și pică site-ul? Uite! Motiv de făcut plângeri: Ministerul n-are servere destul de serioase ca să ducă un asemenea număr de accesări. Nu subiectele prea grele. Sanki.

Bonus! 
8. Am să fiu acolo, când secretara o să lipească foile pe afișier.
O să filmez. Și o să râd. Pentru că am luat un bac mai greu.

Morala e simplă. Cine știe, ia. Cine nu, nu. Și știți de ce? Pentru că șmecheria ieftină costă mult.
Ah, iar pentru cine pică, un sfat: mie nu-mi place ceapa în burgeri.
Online NOW!