Harap-Alki unu
Harap-Alki doi
Împărăteasa avea să pună cel mai de soi enchant pe armura prinţului, să o dreagă, şi aşa să îi aducă mândria, puterea şi toate atributele culeanu înapoi. Acum Harap-Alki purta, asemeni tuturor nobililor, toate cicatricile din bătălii de mult trecute. Contesa Enigmelor purcese spre casă, dar vizitele ei erau lungi şi dese la conacul de vară al Prinţului. Acesta o primea cu drag, de fiecare dată, deşi ştia că, odată cu armura lui, şi în el se rupse ceva.
Harap-Alki se regăsea în norod, şi de peste mii de munţi, dealuri şi coline, aceştia îi vizitau Casa de Lumini, să îi aducă ofrande.
Într-una din zile, Contesa căzu din nou sub greul blestem al babei, aşa că îşi căută refugiul la sub-braţul prinţului, căci el era de soi, înalt, ciumeg şi suplu, asemeni... asemeni... asemeni celor mai de seamă semeni. Şi în furia ei orbească, minţile i le luă un ţărănoi putred şi gras, adversar redutabil pentru Prinţ şi cavalerul său cel mai de seamă, Blondul cel Aprig. Curaj prinse ţărănoiul, cu halbe de rachiu de sfeclă, date repejor pe gât, astfel, să poată să cuteze la curu' Contesei Enigmelor.
Dar Harap-Alki smulse de porţi şi zbieră, căzând în toţi genunchii: "NU!" Fără să clipească măcar, Blondul cel Aprig prinse de paloş şi sări în gâtul norodului, ca să le spulbere creierii, coaiele şi orgoliile, de gresia mişto, verde cu crem.
Fata Baciului Iacob se pişă pe ea instant la vederea unor asemenea fapte de curaj şi voinicie aduse de Blondul cel Aprig. Iar odăiasa ei, Ghicitoarea în Frunză Verde, căută repede leacuri şi esenţe să îi deie pe la nas, căci mare leşin îşi luă fata lui Iacob când Blondul îşi flutura măcicuca ostentativ.
- Nu, mărite zeu printre muritori, o, osana şi mesia de întunecime, aducător al durerii şi dezmăţului, Harap-Alki! Nu ştiam că curu' lu' Contesa era rezervat pentru matale. Iertare, umil îţi cerem.
- Bâşti, în biserica mă-tii, zise Harap-Alki, scuipându-i pe mufete.
- Auzi, şopti Contesa.
- Da? răspunse Harap-Alki.
- Da' care pula mea-i problema ta?
Gândul îl străfulgeră pe Harap-Alki, şi nu orice gând. Căci în vatra ce îi stătea pe post de casă, umbre negre şi nasoale ciumăgeau pământul. Vedeţi voi, dragii lu' tataia, aceste umbre erau manifestări ale poverilor ce le purtase îndelung Harap-Alki asupra Sa. Iar Ghicitoarea-n piş... ăăăă... Frunză Verde îi prevestise lui Harap-Alki că asupra Sa se vor pogorî, pe rând, umbrele, numite Uri. Iar din cele şapte Umbre, Uria Curvelor era cea mai grea. Căci ea îi lua minţile lui Harap-Alki, şi îl făcea să vadă în orice vânzătoare de tarabă sau bucătăreasă nasoală o mare pesă de gagică.
Atunci Harap-Alki îşi lustrui cu spor bastonul. Da. Aşa cum credeţi voi. Cu mâna. Dreaptă. Des. Tare. Mai tare. Mai des.
Ejaculă.
Şi cum spuneam, dragul moşului, gândul îl străfulgeră pe Prinţ. Gândul că madam Contesa avea mai multe arfe, decât avea kilometri de puli Regina sexului anal. O smulse de cap şi îi spuse, pe un ton superior şi cu multă scârbă în glăscior: "eş fă acasă, că-ţi sparg stomacu' în tine, şi de te voi izbi, simţi-mă-vei până-n piept!"
La vorbele Prinţului, Contesa fugea de mânca asfaltul, desculţă, căci nu era demnă să poarte ciubote în regatul Măreţului Harap-Alki. Acesta duse grele negocieri cu ţăranii, le oferi viaţa în schimbul tăcerii şi supunerii, urcă în caleaşca de flăcări, condusă de vizitiul cel fără de urmaşi, fugi după marghioala lui nesăbuită. Lângă casa Magului de Apă, Prinţul o prinse pe Contesă din urmă. Dar Uria Arfelor lovise straşnic în Contesă, aşa că Harap-Alki trebui s-o stoarcă de picior până Uria o părăsise.
În Castelul cel Negru, Contesa nu scosese un cuvânt. Avea să se ducă mai departe, la regatul duşmanilor de moarte ai Prinţului, bozgorii cei nasoi din provincia Kelemen-Ciocolom.
- Ce a fost în capul tău, femeie? tună Prinţul.
- ...
- CE A FOST ÎN CAPUL TĂU? tună din nou Pinţul, aşa de straşnic, încât găinile se ouaseră pe loc.
- ...
- CE. A. FOST. FĂ. ÎN. CAPUL. TĂU? tună Prinţul aşa de cumplit, că jumate din femeile din regat lepădaseră plozii din pântece de spaimă.
Şi iarăşi nu primi răspuns... Dar într-un târziu, Contesa mişcă buzişoarele şi grăi:
- Vroiam dreptate, nu vroiam să te măsori cu plebea, să răzbuni ce nu se cade...
- Vorbeşti de dreptate, de razbunare... Am să îţi arăt eu dreptatea mormântului! ŞI ADEVĂRATA ÎNSEMNĂTATE A FRICII!
Şi pentru că nu mai am bere...
VA URMA!
*spoiler: în partea a patra, Fata lui Iacob şi Ghicitoarea lui Frunză Verde fac chestii mişto de lezbiene; am şi poze.
Ghid: Cum să fii un gabor cefos, respirac de usturoi, care transpiră licurici şi dansează ca o butelie rusească. Cu notă de subsol
Sătul de pizde seculare, date pe tălpi cu super-glue şi inevitabil, încălţate cu borduri, simt nevoia să pun pula pe ceva. Şi cum cei ce împuternicesc legea sunt mai împuţiţi decât legea în sine, uite că am găsit şi suport pentru falus. N-am dat în gardă. Aş da, ce-i drept, că este o poliţistă aici, de-aş fute-o-n cur, chiar şi pe diaree. Da' nu asta e problema. Problema e că miliţienii sunt, în marea majoritate, nişte răpănoşi parveniţi, cu arfe pe ei. Dar să trecem la explicaţii, că se cer, şi să nu plicitsesc.
Prima dată trebuie să te fete mumă-ta la ţară. Asta e foarte important. Opţional e să ai capre, vaci sau, cel mai recomandat, oi. Aşa o să creşti la coada lor, o să puţi a balegă şi o să le fuţi din când în când pe păşune, când nu te vede mătuşă-ta. De asemenea, în timp ce fuţi o oaie, ălealalte or să o rupă la fugă, aşa că îţi poţi dezvolta muştiucul ăla muist şi pe post de fluier. O să fii aproape cioban. Mai trebuie doar să înveţi să pari interesant în timp ce puţi în birt a palincă, să faci nuntă de aia, cu urâta satului, cu luat de acasă, lehău, alai, bărbierit de mire, să chemi tot satul şi să îţi cânte primarul "La Mulţi Ani!" de braţ cu şefu' de post. Şi ţi-ai pus şi-o pilă.
Pasul doi e simplu. Dacă ai urmat cu atenţie sfaturile mele, eşti deja un gunoi, căcat pe tine, care pute a slănină şi vorbeşte cu "ăi!" ca apelativ. Nu e important să ştii să scrii.* Aşa că paşii te duc, încet dar sigur, la un profil de tâmplărie, zidărie, mecanică sau altă şcoală profesională obosită la capătu' lumii, cu aceeaşi doi profesori beţi care-o futeau pe mă-ta în fâneaţă când erai tu mic şi cărai fân cu văr-tu ăla retardat care vorbeşte cu copacii.
"Corijenţă? Lasă ăi că îi dau la dirig o giuma de porc ăi ş' mă trecii."
Apoi faci 18 ani. Nu. 19, că la profesionale faci 3 ani peste 10 clase. Aşa. Toată lumea din sat adună flori pentru tine, să-ţi facă coroniţă, chetă pentru diplomă şi-o sticlă de spirt, de ăla bun, cu curva pe el.
Treaba e STAS. Mamaie vrea să te vadă om cu şcoală şi diplomă, şi te gândeşti logic, atât cât te învaţă unchiu-tu ăla mai şplicuit, ce stă la perferie în Dorohoi. Şi te face să cugeţi, în ălea 75 de puncte de IQ cu care şi-a bătut joc natura, mă-ta, poştaşu' şi inclusiv Dumnezeu de tine. Astfel, o opţiune vezi: cine are Logan nou în sat? Şefu' de post. Clar. Cel mai barosan locuitor din comuna ta fără curent, cu apă de la fântână, cu un singur drum, şi fără cer. Ca o paranteză, să fii cineva la țară, e ca și cum ai fi un copil genial și ai suferi în același timp de sindrom Down.
Deci te duci la Câmpina. La subofiţeri sau ce paştele mă-sii se face acolo. Nu că n-ai faţă de academie, doar că eşti aşa de prost, încât te-ai pierde în coteţul găinilor, darmite în Bucureşti. Nu, ăla e oraş din filme, ca New York, nu ne atingem de el. Câmpina e tot un fel de sat ca al tău, doar că aici, este o cameră specială, lucioasă, unde fântâna e în perete, apa curge din tavan şi toată lumea se cacă în castroane albe foarte mari. Acolo, toată lumea e îmbrăcată la fel ca tine, pe toţi vă strigă cu "ăi!", şi trebuie să fugiţi până faceţi bătături la coaie, de cât se izbesc coapsele de ele. Strângi din cur câţiva ani, şi ai grijă să nu dai cu dinţii în pula plutonierului, când e tura ta de mâncat senviş cu ghionturi. Apoi, ca la şcoala forestieră la care ai cărat rumeguş cu spinarea, până ai făcut stigmată în umăr, ca Iisus de la cruce, ţi se dă o hârtie pe care nu mai scrie "Gheorghe, pielea pulii boul satului şi vaca pădurii" ci "Gheorghe, poliţai cretin cu drepturi legislative de a umecta pepuţ".
În sat e veselie mare. Pe cearşafu' ăla bun, mamaie ţi-a scris "Bini ai vinit, Gheorghe!" şi l-a agăţat pe gard. Tac-tu e cherchelit, taie porcu', cu năduf, că-l păstra pentru Crăciun, să nu mai trebuiască să se fută mă-ta cu Mandache, măcelaru' ăla burtos din colţu' străzii pe doo kile de cârnaţ. Ironic, nu?
Încet, astea se duc. Se duc toate. Şi rămâi gabor, că şefu' de post a crăpat, şi, fiindcă şi el o futea pe mă-ta, ai moştenit un Logan pe pană, cu căcat pe clanţă şi o cheie trasă pe portbagaj. Acum ai primit şi hainele lui. Pula mea, remuneraţie mică, buget din cur. Lasă, îţi spui, că o să ai şi tu burtă, ca fostul şef de post, şi ar să te încapă mai bine decât pe fostul şef de post.
Mai trist e că ajungi la sat. Din urmă a venit Stelică. Băiatu' ăla spân şi gras care păştea pe islaz, ca tine, odinioară, capre, vaci şi futea-n oi. Şi tu primeşti grad de agent. Iar la oraş e fain. Mai ales în Dorohoi. Din experienţă îţi spun, tinere aspirant în ale securismului, că dacă faci o meserie ce îţi place, nu munceşti o zi în toată viaţa ta. Şi cum să fii sugătoare, slugă muistă, cârpă-n cur, chilţi murdari, te duci şi te dai burtos şi rotofei cu alţi ciobani epileptici din breasla ta. Nu dai doi lei pe nimeni, nici pe tine. Nu e problemă, nimeni nu dă doi lei pe tine. Eşti doar un parazit social sinistru, care pute a interior încins de Logan, transpiră cu pete la sub-braţ, şi se uită urât la oameni, că deh, ai studii acuma, chipiu şi tablă pe umăr.
În fond, cine e ca tine? E greu să fii gabor gras, să trăieşti viaţa periculos, măsurând cu mâna stângă pe vitezometru cât de repede ţi-o iei la labă, întins pe scaun în duba de jandarmi. Dar ştii să dai amenzi, deşi tot nu ştii să scrii. Când nu îţi faci ordine în colecţia de material de labă, mergi cu alţi găunoşi burtoşi, care târâie după ei o dâră de jeg, într-un club. Nu că ştii să te distrezi. Nu. Doar ca să te simţi bine că eşti înconjurat de infecţi ca tine. Acolo, înconjurat de ai tăi, fluieri, aşa cum bine ai învăţat când futeai oi cu pula şi cu gura le struneai, ca să se uite tot clubul la tine. De parcă ai avea nevoie să realizezi din privirile lor că eşti un cocalar mojic, cu apucături de Poplaca, mârlănete maxim şi vită dublă. Utilitatea ta pe pământ, căcat, e relativă. Eşti la fel de util ca Top 100 Forbes, cu care îmi aprind focul zâmbind. Urăsc poliţiştii. Urăsc poliţiştii dorohoieni. Urăsc poliţiştii din toată ţara. Urăsc bătaia de joc care o faceţi de haina nobilă ce vă acoperă umerii de prăşitori ciobănoşi. V-aş fute în gură pe fiecare în parte, pentru că îmi respiraţi aerul, pentru că aveţi impresia că mă intimidaţi când menţinem contact vizual constant şi vă citesc mai bine decât ştiţi voi să scuipaţi seminţe.
Şi pentru oricine crede că scriu despre el... Da. Despre tine scriu. Despre voi toţi, în parte.
Notă
*oricum cetăţeanul ştie să scrie mai bine ca tine
Prima dată trebuie să te fete mumă-ta la ţară. Asta e foarte important. Opţional e să ai capre, vaci sau, cel mai recomandat, oi. Aşa o să creşti la coada lor, o să puţi a balegă şi o să le fuţi din când în când pe păşune, când nu te vede mătuşă-ta. De asemenea, în timp ce fuţi o oaie, ălealalte or să o rupă la fugă, aşa că îţi poţi dezvolta muştiucul ăla muist şi pe post de fluier. O să fii aproape cioban. Mai trebuie doar să înveţi să pari interesant în timp ce puţi în birt a palincă, să faci nuntă de aia, cu urâta satului, cu luat de acasă, lehău, alai, bărbierit de mire, să chemi tot satul şi să îţi cânte primarul "La Mulţi Ani!" de braţ cu şefu' de post. Şi ţi-ai pus şi-o pilă.
Pasul doi e simplu. Dacă ai urmat cu atenţie sfaturile mele, eşti deja un gunoi, căcat pe tine, care pute a slănină şi vorbeşte cu "ăi!" ca apelativ. Nu e important să ştii să scrii.* Aşa că paşii te duc, încet dar sigur, la un profil de tâmplărie, zidărie, mecanică sau altă şcoală profesională obosită la capătu' lumii, cu aceeaşi doi profesori beţi care-o futeau pe mă-ta în fâneaţă când erai tu mic şi cărai fân cu văr-tu ăla retardat care vorbeşte cu copacii.
"Corijenţă? Lasă ăi că îi dau la dirig o giuma de porc ăi ş' mă trecii."
Apoi faci 18 ani. Nu. 19, că la profesionale faci 3 ani peste 10 clase. Aşa. Toată lumea din sat adună flori pentru tine, să-ţi facă coroniţă, chetă pentru diplomă şi-o sticlă de spirt, de ăla bun, cu curva pe el.
Treaba e STAS. Mamaie vrea să te vadă om cu şcoală şi diplomă, şi te gândeşti logic, atât cât te învaţă unchiu-tu ăla mai şplicuit, ce stă la perferie în Dorohoi. Şi te face să cugeţi, în ălea 75 de puncte de IQ cu care şi-a bătut joc natura, mă-ta, poştaşu' şi inclusiv Dumnezeu de tine. Astfel, o opţiune vezi: cine are Logan nou în sat? Şefu' de post. Clar. Cel mai barosan locuitor din comuna ta fără curent, cu apă de la fântână, cu un singur drum, şi fără cer. Ca o paranteză, să fii cineva la țară, e ca și cum ai fi un copil genial și ai suferi în același timp de sindrom Down.
Deci te duci la Câmpina. La subofiţeri sau ce paştele mă-sii se face acolo. Nu că n-ai faţă de academie, doar că eşti aşa de prost, încât te-ai pierde în coteţul găinilor, darmite în Bucureşti. Nu, ăla e oraş din filme, ca New York, nu ne atingem de el. Câmpina e tot un fel de sat ca al tău, doar că aici, este o cameră specială, lucioasă, unde fântâna e în perete, apa curge din tavan şi toată lumea se cacă în castroane albe foarte mari. Acolo, toată lumea e îmbrăcată la fel ca tine, pe toţi vă strigă cu "ăi!", şi trebuie să fugiţi până faceţi bătături la coaie, de cât se izbesc coapsele de ele. Strângi din cur câţiva ani, şi ai grijă să nu dai cu dinţii în pula plutonierului, când e tura ta de mâncat senviş cu ghionturi. Apoi, ca la şcoala forestieră la care ai cărat rumeguş cu spinarea, până ai făcut stigmată în umăr, ca Iisus de la cruce, ţi se dă o hârtie pe care nu mai scrie "Gheorghe, pielea pulii boul satului şi vaca pădurii" ci "Gheorghe, poliţai cretin cu drepturi legislative de a umecta pepuţ".
În sat e veselie mare. Pe cearşafu' ăla bun, mamaie ţi-a scris "Bini ai vinit, Gheorghe!" şi l-a agăţat pe gard. Tac-tu e cherchelit, taie porcu', cu năduf, că-l păstra pentru Crăciun, să nu mai trebuiască să se fută mă-ta cu Mandache, măcelaru' ăla burtos din colţu' străzii pe doo kile de cârnaţ. Ironic, nu?
Încet, astea se duc. Se duc toate. Şi rămâi gabor, că şefu' de post a crăpat, şi, fiindcă şi el o futea pe mă-ta, ai moştenit un Logan pe pană, cu căcat pe clanţă şi o cheie trasă pe portbagaj. Acum ai primit şi hainele lui. Pula mea, remuneraţie mică, buget din cur. Lasă, îţi spui, că o să ai şi tu burtă, ca fostul şef de post, şi ar să te încapă mai bine decât pe fostul şef de post.
Mai trist e că ajungi la sat. Din urmă a venit Stelică. Băiatu' ăla spân şi gras care păştea pe islaz, ca tine, odinioară, capre, vaci şi futea-n oi. Şi tu primeşti grad de agent. Iar la oraş e fain. Mai ales în Dorohoi. Din experienţă îţi spun, tinere aspirant în ale securismului, că dacă faci o meserie ce îţi place, nu munceşti o zi în toată viaţa ta. Şi cum să fii sugătoare, slugă muistă, cârpă-n cur, chilţi murdari, te duci şi te dai burtos şi rotofei cu alţi ciobani epileptici din breasla ta. Nu dai doi lei pe nimeni, nici pe tine. Nu e problemă, nimeni nu dă doi lei pe tine. Eşti doar un parazit social sinistru, care pute a interior încins de Logan, transpiră cu pete la sub-braţ, şi se uită urât la oameni, că deh, ai studii acuma, chipiu şi tablă pe umăr.
În fond, cine e ca tine? E greu să fii gabor gras, să trăieşti viaţa periculos, măsurând cu mâna stângă pe vitezometru cât de repede ţi-o iei la labă, întins pe scaun în duba de jandarmi. Dar ştii să dai amenzi, deşi tot nu ştii să scrii. Când nu îţi faci ordine în colecţia de material de labă, mergi cu alţi găunoşi burtoşi, care târâie după ei o dâră de jeg, într-un club. Nu că ştii să te distrezi. Nu. Doar ca să te simţi bine că eşti înconjurat de infecţi ca tine. Acolo, înconjurat de ai tăi, fluieri, aşa cum bine ai învăţat când futeai oi cu pula şi cu gura le struneai, ca să se uite tot clubul la tine. De parcă ai avea nevoie să realizezi din privirile lor că eşti un cocalar mojic, cu apucături de Poplaca, mârlănete maxim şi vită dublă. Utilitatea ta pe pământ, căcat, e relativă. Eşti la fel de util ca Top 100 Forbes, cu care îmi aprind focul zâmbind. Urăsc poliţiştii. Urăsc poliţiştii dorohoieni. Urăsc poliţiştii din toată ţara. Urăsc bătaia de joc care o faceţi de haina nobilă ce vă acoperă umerii de prăşitori ciobănoşi. V-aş fute în gură pe fiecare în parte, pentru că îmi respiraţi aerul, pentru că aveţi impresia că mă intimidaţi când menţinem contact vizual constant şi vă citesc mai bine decât ştiţi voi să scuipaţi seminţe.
Şi pentru oricine crede că scriu despre el... Da. Despre tine scriu. Despre voi toţi, în parte.
Notă
*oricum cetăţeanul ştie să scrie mai bine ca tine
Chibrituri - Episodul pilot
Astăzi inaugurez prima mea bandă desenată. E cea mai tare bandă desenată evăr din lumea asta. E atât de tare, încât Spiderman, după ce a citit-o, n-a mai plâns că nu e în Avengers.
E despre ce am găsit în bucătărie. Doo chibrituri vorbind căcaturi despre o curvă. Până nu găsesc ceva mai bun de făcut, vă spamez cu chibrituri. Enjoy!
E despre ce am găsit în bucătărie. Doo chibrituri vorbind căcaturi despre o curvă. Până nu găsesc ceva mai bun de făcut, vă spamez cu chibrituri. Enjoy!
Cadou
N-am prieteni mulți, pentru că majoritatea sunteți retardați cu spume, dar cu ăia cu care am cum schimba două vorbe, am băut o vodkă și-am băgat în noi tort. Desigur, am primit chestii gratis.
Sincere mulțumiri pentru cei ce s-au deranjat să îmi pregătească ceva, pentru umblătura lor și pentru cheltuiala făcută. Mai ales că sunt așa de greu de mulțumit.
Trecând peste preludiu, am să mă laud. Normal. De asta scriu aici, ca să mă laud, că viața mea e mai mișto ca a voastră, e mai incitantă și picantă, spre deosebire de ale voastre, ciobani siniștri, nehazlii și plictisitori. Am primit cel mai tare cadou ever. O chestie pe care mi-o doream de mult, care nu mi-am permis-o, și care a venit ca o bombă pe neașteptate. Fără alte introduceri, a venit fără ambalaj, când eram la serviciu, așa cum îl vedeți, fără scofeturi și alte porcării. Doar o cutie simplă, impunătoare care spune tot.
Frumos, nu? Mulți și-ar dori, io am. Na. Sâc! Desigur, cea mai mare curiozitate a fost legată de culoare. E roșu, bleu sau alb? Că deh, calicu-i gingaș, și tre' să fută meciu.
Și pentru că mereu nemulțumitului i se ia darul... Ei bine, al meu nici n-a mai venit. E ca la World of WarCraft. Mergi la un vendor, și faci transmogrificare. Adică, ca să înțeleagă toți cârnații limbiști, te duci la ăla, îi dai un item și îl rogi să ți-l modifice ca aspect, nu ca atribute. Și fraierii de la Alianță o să creadă că tu n-ai ultima sabie, cea mai ciumeagă din lume, ci pârlita aia care pică la level 60 de la un mob gras cu 3000 viață. Stați. Deviez.
.jpg)
Cum ziceam, S3-ul meu e S3 transmogrificat. În asta.
Și e ciumeg. Am bluetooth, WhatsApp, facebook mobil și n-am nici un buton la el. Totul e direct pe sticlă. Cât de tare e asta? Arată aproape ca un S3. Aș fi vrut pe albastru, dar e bun și așa.
Mă întorc la Death Knight-ul meu; am de făcut arene, că n-am gear și voi sunteți libidinoși.
La mulți ani, Alki!
Sex cu Alki. Episodul 1 - Jocurile Spermei
Sperma este, așa cum bine cunoaștem, numită din popor în fel de fel de variațiuni. De la slobozi, la smâtcă și mâzgâz, la tencuială și ulei de măgar. Și pentru că sunt o enciclopedie umană, pardon, divină, o să vă ajut să vă și distrați cu ea, după ce țâșnește spre nasoala în care ați ținut gunoiu'.
Astăzi, pentru că asta e o nouă serie pe care o încep, o să aprofundăm despre smârgâz. Cum bine se știe, eu încep mereu serii tari, și nu pe toate le termin. Dar ăsta e un paradox, pentru că nici seria seriilor neterminate n-o s-o temin in stilul ăsta. Altfel spus, dacă aș termina o serie, aș termina două, că și aia a seriilor neterminate ar fi gata. Desigur, eu nu obișnuiesc să las chestii neterminate. Întrebați-o pe fosta mea gagică. Bine, poate doar o dată, dar nu dormisem de mult și ea nu era bucuroasă să mă vadă, sau ceva. Nu știu.
Buuuuuuun... Nu mai lungim povestea, trecem la chestii serioase.
1. Manevra Spider-Man.
Nu știu dacă trebuia să încep tocmai cu asta, că e pentru avansați. Dar mi-e lene să îi schimb cifra din față și să scriu despre altceva până mai târziu.
Așa. Se ia duduia, se pune capră. De-a lungul vremii, futând ca un cal bizonic ce sunt, am aflat că așa e cel mai mișto să te termini, că e mai repede, și e și practic. Trebuie să te termini înaintea ei, altfel nu are farmec. Deci. Aici trebuie coordonare perfectă. Mâna, pula, gura, toate, trebuie să fie într-un tandem perfect. Înainte să îți vină, îl scoți pe Atârnache afară și te lăbezi bine în palmă, să aduni slobozu'. În același timp, îi scuipi pe spate, băltuțe mici. O să fie cald, așa că ea o să se întoarcă mirată că ți-a și venit, și o să zică: "Gata deja?". Moment în care... JEAP! Îi tuflești una, direct în față, cu mâna plină de înotători, strigând din toți plămânii: "SPIIIDEEEER-MAAAAAN!"
Observăm nevoia de coordonare precum și a elementului surpriză, da?
2. Gargara cu surprize.
Trebuie să îți pară că îți plac scârboșeniile, sau că în noaptea aia ești mai pervers decât de obicei. Beregată, cu final fericit. Atât ceri. Muiță bună pe maț. Când îi dai drumul în gură, o lași să adune tot. Neapărat să fii parșiv: "Iubi... fă gargară". În clipa în care a început să lase capul pe spate și să împingă aerul încet din plămâni, ii fuți una strașnică peste frunte, să îngită tot. Surprinsă, va căuta pe fața ta o explicație, moment în care îți iei privirea de Tony Montana și mormăi: "te dracu' scârboasa pulii!". Poți s-o și scuipi, dar asta e opțional. Depinde de cât de hardcore te simți în momentu' ăla.
3. Gura de Leu.
Asemeni filmului "Regele Leu", trebuie să preiei rolul babuinului Rafiki. Iei mamaia, o pui în genunchi. Așa îi stă bine unei femei. Îi dai muie. De pe scaun e cel mai bine, cel mai practic. Și te termini în gură, cu rugămintea să îți arate gura plină. Când o să caște gura, bagi suav degetul mare, suficient cât să îl ungi cu spermă, apoi îi pui mâna dreaptă, cu palma pe tâmpla ei stângă, și în timp ce o privești în ochi, galeș, duios și epuizat, îi tragi o dungă pe frunte și șoptești, zâmbind duios: "Simba..."
4. Gambitul Wilson.
Îmi place Tom Hanks. În Naufragiatul, și-a tăiat o palmă, după care a pus mâna pe o minge de la compania producătoare Wilson. Asemeni lui Robinson care l-a botezat pe băștinaș, Vineri, așa avea să rămână și numele mingii, companionul lui Hanks. Gambitul ăsta este la fel de frumos, pe cât e de complicat și pretențios. Ca la Spider-man, coordonarea contează mult. Trebuie să o faci să se simtă jegoasă, mai ales dacă nu îi plac chestii de genul. Înainte de toate, la începutul serii, pune-o să se machieze strident. Apoi, la mai sus, te termini în mână. Te întinzi lângă ea cu pumnul strâns, și îi arzi una în ovare sau la rinichi. Când rage de durere, cu ochii închiși strâs, și cu gura căscată, îi lași amprenta palme pe toată fața, iar când face ochi din nou, îi spui, cu teamă în privire: "Oh Wilson, I'm so sorry..."
Așadar, supuși loiali, data viitoare când dați bucă, țineți minte sfaturile astea și poate vă condimentați puțin viața sexuală. Dacă nu, măcar dati-i proastei condimentu' vostru.
Ah, și dacă vrea cineva esență de Alki, mă găsiți pe facebook. Exclus grase.
Astăzi, pentru că asta e o nouă serie pe care o încep, o să aprofundăm despre smârgâz. Cum bine se știe, eu încep mereu serii tari, și nu pe toate le termin. Dar ăsta e un paradox, pentru că nici seria seriilor neterminate n-o s-o temin in stilul ăsta. Altfel spus, dacă aș termina o serie, aș termina două, că și aia a seriilor neterminate ar fi gata. Desigur, eu nu obișnuiesc să las chestii neterminate. Întrebați-o pe fosta mea gagică. Bine, poate doar o dată, dar nu dormisem de mult și ea nu era bucuroasă să mă vadă, sau ceva. Nu știu.
Buuuuuuun... Nu mai lungim povestea, trecem la chestii serioase.
1. Manevra Spider-Man.
Nu știu dacă trebuia să încep tocmai cu asta, că e pentru avansați. Dar mi-e lene să îi schimb cifra din față și să scriu despre altceva până mai târziu.
Așa. Se ia duduia, se pune capră. De-a lungul vremii, futând ca un cal bizonic ce sunt, am aflat că așa e cel mai mișto să te termini, că e mai repede, și e și practic. Trebuie să te termini înaintea ei, altfel nu are farmec. Deci. Aici trebuie coordonare perfectă. Mâna, pula, gura, toate, trebuie să fie într-un tandem perfect. Înainte să îți vină, îl scoți pe Atârnache afară și te lăbezi bine în palmă, să aduni slobozu'. În același timp, îi scuipi pe spate, băltuțe mici. O să fie cald, așa că ea o să se întoarcă mirată că ți-a și venit, și o să zică: "Gata deja?". Moment în care... JEAP! Îi tuflești una, direct în față, cu mâna plină de înotători, strigând din toți plămânii: "SPIIIDEEEER-MAAAAAN!"
Observăm nevoia de coordonare precum și a elementului surpriză, da?
2. Gargara cu surprize.
Trebuie să îți pară că îți plac scârboșeniile, sau că în noaptea aia ești mai pervers decât de obicei. Beregată, cu final fericit. Atât ceri. Muiță bună pe maț. Când îi dai drumul în gură, o lași să adune tot. Neapărat să fii parșiv: "Iubi... fă gargară". În clipa în care a început să lase capul pe spate și să împingă aerul încet din plămâni, ii fuți una strașnică peste frunte, să îngită tot. Surprinsă, va căuta pe fața ta o explicație, moment în care îți iei privirea de Tony Montana și mormăi: "te dracu' scârboasa pulii!". Poți s-o și scuipi, dar asta e opțional. Depinde de cât de hardcore te simți în momentu' ăla.
3. Gura de Leu.
Asemeni filmului "Regele Leu", trebuie să preiei rolul babuinului Rafiki. Iei mamaia, o pui în genunchi. Așa îi stă bine unei femei. Îi dai muie. De pe scaun e cel mai bine, cel mai practic. Și te termini în gură, cu rugămintea să îți arate gura plină. Când o să caște gura, bagi suav degetul mare, suficient cât să îl ungi cu spermă, apoi îi pui mâna dreaptă, cu palma pe tâmpla ei stângă, și în timp ce o privești în ochi, galeș, duios și epuizat, îi tragi o dungă pe frunte și șoptești, zâmbind duios: "Simba..."
4. Gambitul Wilson.
Îmi place Tom Hanks. În Naufragiatul, și-a tăiat o palmă, după care a pus mâna pe o minge de la compania producătoare Wilson. Asemeni lui Robinson care l-a botezat pe băștinaș, Vineri, așa avea să rămână și numele mingii, companionul lui Hanks. Gambitul ăsta este la fel de frumos, pe cât e de complicat și pretențios. Ca la Spider-man, coordonarea contează mult. Trebuie să o faci să se simtă jegoasă, mai ales dacă nu îi plac chestii de genul. Înainte de toate, la începutul serii, pune-o să se machieze strident. Apoi, la mai sus, te termini în mână. Te întinzi lângă ea cu pumnul strâns, și îi arzi una în ovare sau la rinichi. Când rage de durere, cu ochii închiși strâs, și cu gura căscată, îi lași amprenta palme pe toată fața, iar când face ochi din nou, îi spui, cu teamă în privire: "Oh Wilson, I'm so sorry..."
Așadar, supuși loiali, data viitoare când dați bucă, țineți minte sfaturile astea și poate vă condimentați puțin viața sexuală. Dacă nu, măcar dati-i proastei condimentu' vostru.
Ah, și dacă vrea cineva esență de Alki, mă găsiți pe facebook. Exclus grase.
Subscribe to:
Posts (Atom)
Online NOW!
