Powered by Blogger.

Din analele comerțului

Pentru non-gameri, e vorba de intemele cosmetice din Counter-Strike: Global Offensive și alte veselii de pe platforma Steam. Care e cunoscută pentru troc, nu pentru că se joacă oameni acolo sau ceva.

Kidd: ba
Alki: ia?
Kidd: tu ai pistol p200 ?
Alki: nuj
Alki: am?
Kidd: pai intreb :)))
Alki: =))
Alki: stai sa vad
Kidd: nai
Kidd: :)))
Alki: am p250
Alki: e mai smecher cu 50 de puncte
[...]
Alki: FAZA
Alki: COAE
Alki: IN CS GO
Kidd: ?
Alki: este un cutit
Alki: MAI SCUMP IN JOC
Alki: DECAT UNUL REAL
Alki: =))
Kidd: hahahaha
Kidd: :))))=))))
Alki: + curier pana la tine acasa
Alki: + pizza cu curierul
Alki: + muie in veceu de la star porno la alegere
Alki: e 3200 de euro
Alki: TU ITI DAI SEAMA UNDE A AJUNS LUMEA?

Tipuri de oameni pe care e bine să-i eviți în viață

Sunt multe feluri de proști pe lumea asta. V-a zămislit Dumnezeu în multe chipuri și rânduieli, și asemeni păduchilor ieșiți în frunte exact când nu e momentul sau cazul. Separ astăzi uleiul de apă, prin câteva categorii destul de simple, exemplificând -sper- spre amuzamentul ălora care știu încă să citească, diferite feluri de pleabă. Asta, bineînțeles, după niște criterii îndoielnice și dubioase de care nici eu nu am habar.
Dar unul dintre ele l-am inventat chiar acum, și e foarte simplu cum funcționează. Paragraful de jos e foarte relevant cu restul textului, dar de al dracului ce sunt l-am făcut mic și verde. Cine nu o să poată trece de el, se regăsește mai sus și n-are ce să caute în continuare aici.

Pentru că mulți din lumea asta au observat că dacă ești amuzant, lumea te place, încearcă să facă glume din orice, să fie ironici(ce-i drept, fără succes), sau să facă pe-a proștii ca să aibă parte de puțină admirație. Aici, cel mai ușor îi distingem pe...


1. Plăcintari.
Nu știu dacă mai este om care să mai zâmbească ceva la faza cu plăcinta. Când vine vorba de plăcinta cu brânză, zic. Denumită evident și brânzoaică, pentru că, la fel ca pula ta sau pasta de dinți a Oanei Roman, e plină de brânză.
Bă, și mereu, DA MEREU se găsește un epileptic de ăsta care să zică "hăhă, trebuia să-ți iei o brânzoaică cu mere, bă pulă!" Nu. Trebuia să iau o rolă de sârmă ghimpată, să-i pun coadă de mop, s-o găsesc pe mă-ta și să îi fac un chiuretaj medieval; ca să nu nască un risipitor de aer ce crede că duma asta prinde mai sus de grupa mijlocie.

Pe parcurs, prostul s-a adaptat. Așa cum și ciobanii(amintesc aici cazul ciobanului Ghiță) s-au modernizat. Cum știi dacă ai un plăcintar în anturaj? Secretul constă în spontaneitate. Când sunteți mai implicați în activități cotidiene, dă drumul bombei: "îmi plac brânzoaicele". Precum păduchele în frunte, va sări și replica, inevitabil "și mie cu mere, hăhă!"
Ăsta e momentul în care știi că trebuie să nu-i mai răspunzi la telefon la fel de des ca si până acum, să o rărești cu el și să găsești lucruri mai interesante de făcut. Cum ar fi privitul la fascinantul mod în care crește iarba sau ceva.

Desigur, viața îți va pune mereu piedici. Cum m-am impiedicat eu odată și, long story short, era să fut o grasă cu prea mult păr la pizdă. Dar asta e o poveste pentru o altă ocazie, și prea multe beri, destule cât să-mi fac curaj ca să pot măcar vorbi despre asta. Te asigur totuși că e o istorioară mult mai interesantă și mai șmecheră decât alea pe care ți le zice amicu' din grupul de...


2. Emo bătrâni.
Știu că sună ipocrit. De asemeni știu și că am pumnul mai mare decât gura multora dintre voi.
Acel emo bătrân nu mai e emo la exterior, dar el are un suflet de copil în interior. Originile și povestea sa sunt simple. De obicei e ori un răsfățat de zile mari, singur la părinți și de bani gata, ori a avut un frate cu cel puțin 7 ani mai mare, pe care l-a venerat și copiat în adolescență, ori a fost un sătean epic care s-a scăpat brusc la libertăți infinite într-o periferie de oraș mare. Cam ca toți românii după '89.
Aici intervine problema lui. Modelul lui probabil a realizat că lumea are de oferit și chestii mai interesante decât Crade of Filth și toboșarul ăla surd cu două aparate auditive, care, fiind surd, mai știe dracu' cum pula mea bate  ăla ritmul la tobe.

Da' pula mea, la fel ca fratele mai mare a lu' ăla am realizat și eu că sunt chestii mai importante de făcut în viață, decât să încerci să fuți pletoase cu MULT PREA MULT creion negru pe pleoape; după ce ai tras 6 beri, 4 shot-uri și o palmă de pastile pe care ți le-a dat un oarecare și a zis că-s tratamente experimentale din Norvegia, singurul lucru pe care vrei să-l fuți este o pișare serioasă cu spatele la perete, înainte de un somn bun pe trotuar.

Și pentru ăsta nu mai are etalon, nu știe ce să facă în viață. Emo-ul bătrân e fără direcție și sens. Dacă modelul lui rămânea în viața lui, probabil devenea cea mai apropiată copie a sa. Dar pentru că n-a fost să fie, ăsta micu' s-a plafonat. Are 25 de ani și încă are impresia că un craniu în flăcări tatuat pe umăr e o idee tare. Mai ales că îl aprobă anturajul. Anturaj care, deși s-a schimbat, e doar o aparență. S-au schimbat doar oamenii din el. Pentru că aia care aveau aceeași vârstă cu emo-ul bătrân au crescut, fut femei cu clasă, au poate studii și au o cale cât de cât umană în viață. Altfel spus, fac și altceva în afară de labă, headbanging și chetă pentru un pet de bere.

Dar emo-ul bătrân e șmecher acum, e foarte cool și trendy. E la rândul lui un etalon pentru ăia de 15 ani care s-au prins că singura chestie mai mișto decât League of Legends e să te lingi cu aia dintr-a opta care are deja un pic de țâțe. Se laudă în filme jenante pe facebook cum pune el pierce-uri "în pula mea, deja de 6 ani".
Dacă nu e într-un salon, pe un salar și cu un scop real în treaba asta, gagiul ăla e ratat. Crede-mă. O să fută doar mongoloide, pe care le vrăjește cu, cel mult, câteva piese noi de la o formație obscură. Asta în timpul în care vârsta și maturitatea au trecut pe lângă el ca gloanțele pe lângă Neo.

Trebuie evitat. Serios. E genul de om care poartă tricouri cu formații la evenimente cât de cât serioase, la mai mult de 30 de ani. E tipul ăla care o să încărunțească cu plete, pentru că e jenat să arate uman printr-o tunsoare. Ori asta, ori pentru că mai mult nu știe. Un băiat bătrân, iresponsabil și hoinar. Da mă, ăla care poartă mai mereu geacă de piele, chiar dacă a urcat pe un motor doar de două ori, și atunci ca să-și facă o poză, nu mai mult.


3. Pariorul unidimensional.
Văr cu Plăcintarul, și asemeni Emo-ului bătrân, Parioriul unidimensional este un împătimit al biletelor. Nu de transport în comun, alea de la fotbal, în principal. Acolo joacă echipe de care, un om umblat prin lume, și cu oarecare cunoștințe geografice n-a auzit în viața lui. Mereu cu borsetă, ochelari de soare și o expresie tălâmbă pe meclă, se șterge de scuipatul de pe bărbie cu mâneca.
Evident, tipul ăsta de om petrece așa de mult timp în sala de pariuri, că ajunge să dea sfaturi casierelor privind iubiți, vestimentație și alte căcaturi personale, în loc să-și șteargă din nou, balele de pe bărbie cu mâneca.

Și n-are niciodată bani. Cum pula mea să aibă când joacă tot până la ultimul leu pe meciuri? Uganda - Palestina X pauza 2 final? Las-o dracului! Se duce în barurile unde are cunoscuți sau amici și știe că există un televizor cu teletext sau mai mult de pachetele cablu basic. Se frământă și își tocește fruntea de bar de ciudă, pleacă dezamăgit și o ia mereu de la capăt.
Cam cum pățesc eu de fiecare dată când o fut pe mă-ta.


Și ar mai fi. Sunt multe categorii, și o să mai povestim cândva despre asta, da' eu trebuia să public, că iar mi s-a sărit în cap că nu scriu nimic și îmi scade PR-ul. Sugestii, reclamații, ce pula mea vă trece prin cap și alte căcaturi cu un mail la alki.bloo@yahoo.com, pe facebook sau mai jos, în comentarii!

Limbaj de lemn pe înțelesul proștilor

Adică pe al vostru. Oamenii sunt proști.
Știu asta pentru că mulți dintre voi ar trebui să poarte furtun de ăla ca la dentist, ca să nu le curgă scuipatul din gură.
Dar asta nu are relevanță. Relevant e faptul că aud tot mai des o vomă de frază care mă strânge de coaie la fel ca atunci când aud "reduceri de până la... ". Păi duduie, reduceri de până la 80% pot fi și reduceri de 5%. Vorbește frumos, că-ți bag bradu-n cur cu tot cu ghirlande.

Nu asta mă supără, că e ușor de explicat. Ce mă supără e...


Complexul de superioritate.

O beșină scoasă probabil din Freud. Psihologii și alte specii de sugători de bani trag puternic cu asta. Se și mediatizează și lumea știe acum explicația pentru care Ponta n-a câștigat alegerile. Are un complex de superioritate.
Dar să analizăm mai profund. Când ai un complex, ești rușinat sau jenat de o chestie. Ești prea slab ori prea gras, ești complexat de greutate. Ai nasu' ca Tonciu, ești complexat de ranga pe post de os ce-ți susține fruntea. Te termini în 2.4 minute, ești complexat de performața sexuală. În fine, ați prins ideea. Când ești complexat, știi că faci/ai ceva nașpa și ai putea fi ridiculizat pe tema asta.

Evident, ăsta e un complex de inferioritate, pentru că te face să te simți mai prejos de restul lumii. Nicidecum dacă fuți 37.2 secunde, n-o să te simți ca Dudu Steel. Doar dacă, în medie, fuți 12 secunde și ți-ai depășit singur performața. Dar chiar și așa ești complexat, pentru că un individ în toată regula poate s-o dea măcar 15 minute la intensitate maximă. Adică de vreo 6000 de ori mai mult decât poți tu în cea mai bună zi a ta. Iar dacă n-ai trăit sub o piatră toată viața, ai și tu habar de asta.

Așa se naște un complex de inferioritate, nicidecum de superioritate.

Pe lângă asta, e un cuvânt prost ales. Am demonstrat mai sus că un complex te face să te simți mai prejos. Când spui superioritate, automat țintești cât mai sus. Ești deasupra tuturor. Citez din Loki, în scena memorabilă din Avengers Assemble: "Enough! You are, all of you, beneath me! I am a god, you dull creature, and I will not be bullied by... *uhh*". Și apoi Hulk dă cu el de pământ în mod repetat ca să râdă și primatele ca voi, care nu s-au prins de glumițele subtile spuse de geniul savant lui Tony Stark.

Deci, până la proba contrarie, Loki este superior. Asta nu îl face nicidecum complexat. De ce s-ar simți el sau oricine care se vede peste pleabă și are și argumente care să îl susțină, complexat? Cum adică să te simți rușinat că ești mai atent/destept/rapid/frumos/puternic/bogat/tânăr/loial/pulamea?
Nu are sens.

Iar asta, dragi copii, se numește paradox. Iar gramatical, oximoron. Ca și "piticii ăia uriași" sau "suferință dureros de dulce".

Nu poți avea un complex de superioritate, pentru că e greșit și din punct de vedere gramatical. Ai, eventual, un complex de inferioritate mascat. Deși asta e un pleonasm.

Dar da, poate unii au înțeles fin aluzia. Totuși nu, nu am un complex de superioritate. Bine... poate fără "complex de". Așa, un gram de grandomanie. Că nu strică.

Diminețile sunt aiurea

Până la urmă sunt de acord că lumea și societatea n-ar putea funcționa fără ca cineva să fie treaz când majoritatea dorm, fut sau visează că fut. E evident că șmecherii precum trenurile, matinalul de la radio sau bulcile pentru hamburgerul tău de fiecare zi n-ar fi gata dacă toată lumea s-ar trezi la 12 jumate.

De asemeni, pentru că știu că sunteți oligofreni, o să o spun de prima dată, ca să n-apară discuții. Diminețile sunt niște chestii care schimbă omul. Cam ca banii, funcția sau puterea în societate. Asemeni celor menționate, clar nu te schimbă în bine.

Dimineața te face un om nervos, stresat și fără chef. Nu cred că se trezește careva din somn la 6 și un sfert, înaintea găinilor, trage aer în piept, se bărbierește cu o piatră și țipă de la balconul rulotei: "Ce zi minunată e astăzi, ce bine că m-am trezit!"; nu nu nu.
Nu faci asta decât dacă ai capu' de lemn. Diminețile sunt aiurea.

Recunoașteți că e nașpa să lași visele cu Emma Watson în pizda goală și senzația de moale care ți-o strică vecinul ăla cretin care s-a gândit să crape lemne.

Ce dacă e Sfântu' Dumitru? El tre' să facă foc, că-i cade cucu de la ger.

Sau de alarma aia. Aceeași alarmă. Cândva iubeai piesa aia a lu' Connect-R. Acum, de când te trezește, îți vine să-l razi în cap.

Sau mă-ta, ca ai școală. Iar boul ăla de Marcel din prima bancă o să te scuipe de față cu toată clasa și-o să-ți fure pâinea cu parizer din ghiozdan.

Și când te trezești, nu te trezești la ceva mai bun. Toate sunt exact la fel cum le-ai lăsat, iar tu te-ai degradat serios. Puți mai mult, ești moale, flămând, ieșit din formă. Diminețile încep greu. Trebuie să te îngrijești, să te speli, să muncești fizic, să faci efort. Nu e tocmai cel mai mișto mod de a porni o nouă etapă a vieții, o nouă zi. Nici bine nu ai făcut ochi, și toate te dor de la prea multă heroină, și trebuie să-ți prăjești ouă? Crede-mă, dacă te doare spatele de la patul din cartoane pe care dormi în spatele blocului, o să te doară-n cur dacă ouăle sunt moi sau omeletă. Dar deviez.

Ideea e că dimineața ți-e nașpa. De fapt, perioada în care ești treaz e sevraj față de somn.
Depravarea de somn te face mai prost, mai stresat, mai irascibil, mai neatent. Trebuie să dormi calumea, nu să te trezești în creierul nopții la 8 ale dimineții și să te apuci de chestii amuzante precum 50 de flotări. Când diminețile nu vor mai fi chestii atât de rigide și forțate, omenirea va vedea adevăratul progres.
Până atunci, vor mânca în continuare o pâine și Răzvan cu Dani, la show-ul lor nehazliul, unde, până și aia de la machiaj doarme, că-l dă pe Oțil cu prea mult gloss de fiecare dată.

De asta sunt atâtea războaie în lume. E cât se poate de clar. Dacă soldații s-ar trezi la 11 și ceva, ar bea o cafea, ar vedea un pornache sau ar fute ceva, ar mânca de dimineață la prânz și ar face chestii mai stupide, precum instrucția, după 15, cu siguranță am avea mai puține conflicte globale.

Serios. Eu m-am trezit de câteva ori la 5. Da! Chiar simțeam că vreau să împușc pe cineva!

Care-i faza cu mâncatu'?

Îmi explică cineva? Că nu înțeleg. Nu mă refer aici la faptul că am metabolismul futut și mănânc ciorba, struguri, cereale, o cutie de pate și o franzelă dimineața la 3 in timp ce scriu asta. Nici la faptul că viața mea nu a fost niciodată guvernată de un orar fix al meselor, precum și al porțiilor. Pentru că eu am avut părinți care au avut grijă să mănânc, nu imbecili care să mă amenințe spunând: "uite porția ta, fiule, doar asta primești până diseară, așa că mănâncă tot!". Pula, nu.

La mine în casă s-a cumpărat mereu mâncare la refuz, și toată lumea a mâncat ce a vrut, când a vrut și cât a vrut. Nu cu futincurisme de astea pseudo-occidentale de cină în familie și pasează-mi ketchup-ul, că parcă nu alunecă bine creveții ăștia trași prin unt de pui de panda. Sanchi.
Coae, suntem români, ce să ne căcăm pe noi? Mâncăm ca zidarii, unde și ce apucăm, pe masă, pe ziar, pe jos, în picioare, pe jumate încălzit sau cum morții mă-sii o fi. Mâncăm de poftă, că de foame suntem rupți.

Și aici vroiam să ajung, că noi o ținem simplu când e vorba de mâncare. Nu ne-am rupt niciodată în figuri, am mâncat să nu murim și aia a fost. Dar de la o vreme am văzut și pe la noi o tendință de căcat luată de la alții. Anume aia cu orele de servire a mesei la restaurante a la carte. Pentru giboni, a la carte e atunci când te duci și comanzi ce vrei din meniu, nu mănânci fix ce ți se dă, ca toată lumea, meniul zilei sau pula mea.

Am văzut că e mișto acuma să nu îți mai dea nimic de mic dejun până pe la 11, 11 jumate. Că după aia e brunch și lunch.

Băi, deci eu n-am ințeles niciodată tâmpenia asta luată de la americani. Nu servim toast după 11. Nu servim ciorbă la oră de mic dejun. Păi du-te-n morții mă-tii, care e problema ta dacă eu vreau să mănânc ochiuri cu șuncă la 4 jumate? Le ai în meniu, fă-mi. Că nu-i mare schemă. Parcă restaurantul funcționa pe baza satisfacerii nevoilor clientului, care implicit plătește pentru ce comandă.

Și ce dacă-i 1 fără 20? Dă-mi o ceafă cu murături și-o bere brună. Lasă-mă cu prostiile astea! Îți plătesc în plus, adu-mi o ceafă! Cum adică nu poți? Poate aia la Mec să-mi facă 4 burgeri la 4 fără un sfert dimineața, copt de spart, beat și tras, la drive-in(în condițiile în care eu n-am permis, darmite mașină), și nu poți să speli tu o tigaie în care să-mi arzi o ceafă până n-o mai disting de restul tigăii? Bun, nu se poate? Ok. Fă-mi două ochiuri cu șuncă. Care pula mea e problema ta?

Dar nu. Încet-încet, curentul ăsta prinde și la noi. Iar asta cred că se întâmplă de când bucătăria nu mai e satisfacerea unei nevoi fizice, simple și de bază. Mâncatul. Ci de când bucătăria la noi e deranjată de faptul că cineva a făcut risipă de șofran sau de praf de aur pe o nugatină.

M-a scandalizat video-ul ăsta, și faptul că ăștia pe la noi încep să facă la fel. Cum pula mea să nu le spargi geamul cu un levier?

Am mâncat bine. Mai fumez o țigară și mă culc.
Online NOW!